În limba română, cuvintele pot crea confuzii, mai ales când sunt folosite greșit sau când varianta corectă nu este întotdeauna cea mai frecvent utilizată în vorbirea de zi cu zi. Un astfel de caz este confuzia dintre termenii „impozabil” și „impozitabil”, care a stârnit discuții în rândul vorbitorilor de limbă română.
Pentru cei familiarizați cu termenii fiscali, „impozabil” este probabil un cuvânt cunoscut. Termenul „impozabil” face referire la ceea ce poate fi supus impozitului, adică acele venituri, proprietăți sau activități care sunt eligibile pentru a fi taxate conform legii.
Ceea ce s-ar putea să surprindă, însă, este faptul că „impozitabil” nu este un cuvânt recunoscut în limba română, deși, poate, mulți l-au auzit destul de des în diverse contexte.
În mod surprinzător, „impozitabil” nu figurează în DEX (Dicționarul Explicativ al Limbii Române), nici măcar ca o variantă sau formă acceptată.
Aceasta înseamnă că, din punct de vedere gramatical, „impozitabil” nu ar trebui să fie folosit, deși, în practică, mulți oameni tind să îl utilizeze din obișnuință sau din confuzie.
Limba română este bogată și complexă, iar acest lucru poate duce adesea la greșeli gramaticale, chiar și în rândul vorbitorilor nativi. Deși fiecare limbă are propriile capcane, limba română are câteva greșeli care par să se repete cu o frecvență alarmantă.
Mulți vorbitori nativi întâmpină dificultăți în utilizarea corectă a pronumelui relativ „care”, în special în contextul acuzativului precedat de prepoziția „pe”.
Formula corectă este „pe care,” însă se întâlnesc frecvent construcții greșite precum „care l-am văzut” în loc de „pe care l-am văzut.” În astfel de cazuri, prepoziția „pe” este esențială pentru a marca cazul acuzativ corect al pronumelui.
„Decât” este folosit greșit în loc de „doar” în fraze afirmative. De exemplu, „Am decât o singură carte” este incorect, forma corectă fiind „Am doar o singură carte.”
„Decât” trebuie utilizat exclusiv în construcții negative, precum „Nu am decât o singură carte.” Această greșeală este frecventă și reflectă o neînțelegere a diferenței subtile între cele două cuvinte.
Cratima este adesea utilizată greșit, fie prin absența ei atunci când este necesară, fie prin prezența ei în mod nejustificat. Exemple includ „vre-o” în loc de „vreo” sau „n-ai” în loc de „nai”. Aceste greșeli pot părea minore, dar ele afectează aspectul scris al limbii și pot duce la confuzii.