Jean Paler, vestitul comic român, poartă părul lung încă din adolescență. Numai că, în anii comunismului, era un act de mare curaj să-ți expui pletele, ca bărbat, regulile fiind stricte. De altfel, Jean a și avut probleme cu Miliția, pentru că nu s-a conformat vremurilor: ” M-au băgat în dubă și m-au tuns cu potecă pe mijloc!”, ne-a declarat Jean Paler, în exclusivitate pentru Ego.ro.
Actorul Jean Paler vrea să aibă părul lung, de aproape un metru, cât al Mariei Dragomiroiu, ”Regina Pletelor”. Și nu mai are mult până la performanța propusă, mai ales că, în pandemie, odată cu anularea turneelor, comicul nici că a mai trecut pe la frizerie. El ne-a povestit despre vremurile când însă pletele i-au adus și belele.
”În anii comunismului, îmi plăcea să port plete, eram așa, mai rocker, însă, dacă erai prins de Miliție, era jale, căci rămâneai fără ele în 10 minute. M-au oprit și pe mine la o razie, m-au legitimat. Apoi, m-au băgat în dubă, m-au dus la frizer și m-au tuns, așa, la mișto, cu potecă pe mijloc, de parcă urma să treacă un tractor. Era rușinos. Trebuia să mergi apoi la un alt frizer, ca să te tunzi de tot, să nu ajungi de râsul lumii. Dar, se știa, cine era tuns periuță, era clar că îl prinsese recent Miliția. Acum am iar părul lung, mai am puțin și e de aproape un metru, cât al Mariei Dragomiroiu”.
Jean Paler găsise însă o modalitate de a scăpa de restricțiile absurde, și a funcționat pe deplin.
”După vreo 2-3 ani, când mi-a crescut iar părul, umblam cu el prins în coadă și-l ascundeam sub gulerul gecii de blugi, aveam și șapcă. Nu voiam să ajung iar în dubă și la frizer, deja știam traseul, dacă mă prindea Miliția. Nu știu de ce erau acele reguli, dar așa era pe atunci. Însă, dacă erai artist, dacă filmai, aveai la mână o hârtie că poți purta părul lung, mai scăpai”, ne-a mai spus Jean Paler.
Artistul a trecut și printr-o situație penibilă, de care însă acum se amuză teribil. Ne întoarcem, tot așa, înapoi în timp, în perioada comunistă.
”Mă plimbam în zona Parcului Cișmigiu. De la înălțimea mea, de 1,90 metri, vedeam tot bulevardul. La un moment dat, ochesc, la vreo 20 de metri distanță, niște plete frumoase, care fluturau în vânt. Mă țin după respectiva persoană, o pierd însă la semafor. Dezamăgit, îmi văd de plimbarea mea, cu gândurile mele. La un moment dat, îmi taie iar calea. Dar, vai! Când se întoarce, să leșin, nu alta! Era un bărbat mustăcios. Noroc că n-am zis nimic, pe moment. Ce am mai râs, după colț! Alergasem de fapt tot bulevardul după un nene”, ni s-a mai confesat, cu umoru-i caracteristic, Jean Paler.