De mai bine de 20 de ani, Kristina Cepraga se dedică trup și suflet industriei cinematografice, iar în parcursul ei a trecut de la actor, regizor, până la producător de film. După mai multe scurtmetraje premiate și apreciate de public, Kristina Cepraga a decis că este momentul să regizeze și lungmetraje. Actrița a povestit în exclusivitate pentru EGO.ro că în momentul de față lucrează la un film omagiu pentru tatăl ei, plecat prematur dintre noi.
Pe Kristina Cepraga am întâlnit-o la petrecerea organizată de producătorul de film Theo Nissim chiar la reședința Ambasadorului Italiei din România. Nu doar că nu putea rata un astfel de eveniment, ținând cont că Theo Nissim este unul dintre cei mai activi susținători independenți ai industriilor creative din România, iar Kristina Cepraga are nevoie de astfel de astfel de oameni în proiectele ei, dar petrecerea a avut loc într-un loc în care ea se simte ca acasă.
”Mă regăsesc în a doua casă a mea și anume rezidența Ambasadei Italiei la București, unde am și onoarea să fiu foarte bună cu soția Ambasadorului Italiei, doamna Eleonora Maria Durante Mangoni. Cât despre proiectele mele ca regizor, ele au început în anul 2015, eram la Roma, în Italia, unde am locuit 20 de ani și datorită unor profesori foarte buni pe care i-am avut la Școala de Regie din Roma, am prins curaj să mă apuc de primul meu film care se numește ”Tamara, Echelon”. Pentru cei care se uită la noi și vor să vadă munca mea ca regizor, pot găsi filmele pe site-ul cinepub.ro”, ne-a povestit actrița.
În momentul de față, actrița este în plin proces creativ pentru a reuși să-și facă debutul cât mai curând și din postura de regizor de lungmetraj. Este o muncă titanică pe care este dispusă să o depună, mai ales că filmul de debut nu este unul oarecare.
”Al doilea scurtmetraj l-am făcut în 2019, este o dramă socială italiană, făcută cu actori italieni, la Roma filmată, orașul de care am fost adoptată timp de 20 de ani. Am 40 de ani, deci jumătate din viața mea am locuit acolo. Acum lucrez asiduu cu o echipă de oameni foarte buni și talentați la debutul meu în lungmetraj. Sper să mă ajute Dumnezeu să pot să fac cu adevărat acest film pentru că este un omagiu post mortem adus tatălui meu care ne-a lăsat acum doi ani de zile și pentru mine este modul meu de a-i spune că-l iubesc”.
Pentru Kristina Cepraga toată aventura asta a început încă din România, din momentul în care visa să ajungă actriță la Hollywood, însă Dumnezeu a avut alte planuri pentru ea, planuri pe care acum actrița le îmbrățișează cu succes.
”Cred că ne-am întâlnit ultima dată la premiile Gopo, acum câțiva ani și eram pe punctul de a debuta cu primul meu scurtmetraj. Între timp am făcut două scurtmetraje și un documentar despre Sud Africa. Cumva am luat-o mai încet pentru că am avut o foarte mare jenă, în sensul că eu am terminat facultatea de actorie în România și la 22 de ani am plecat din România în Italia cu gândul să fac o școală de actorie în limba italiană, adică să învăț limba italiană, sperând să ajung în America. Iată că destinul a fost mai puternic și a zis să rămân în Italia. Am luat-o mai încet pentru că mi-a fost jenă, am avut mereu respect pentru oamenii care fac o meserie și studiază încă din copilărie, din adolescență meseria asta și mi-a fost rușine să mă arunc”, a povestit actrița.
Aceasta a completat faptul că munca ei nu se limitează doar la actorie și partea regizorală, ci se implică trup și suflet în tot ce înseamnă realizarea unui scurtmetraj sau lungmetraj.
”Dar iată că Dumnezeu m-a ajutat în sensul că am întâlnit oameni frumoși care au vibrat împreună cu mine și care m-am ajutat inclusiv din punct de vedere financiar. A face niște scurtmetraje, când nu ai un producător, trebuie să le faci din bani propii. Fiind un actor liberprofesionist evident că nu dispuneam de niște sume colosale, iar atunci foarte mult m-au ajutat colegii mei”.
A avut norocul să întâlnească oameni care au crezut în visele ei și care au susținut-o necondiționat, chiar dacă asta a însemnat că lucreze pro bono sau chiar să contribuie financiar la proiectele ei.
”În primul film i-am avut pe Dan Condurache, Camelia Zorlescu, Carmen Tănase, Puiu Lăscuș, Eduard Cîrlan, nume mari, care au venit și au pus mână de la mână să mă ajute să fac acest film. Iar în ”Destino” am avut foarte mare noroc că niște oameni din lumea filmului au crezut în mine și au pus mână de la mână să fac și acest scurtmetraj”, ne-a explicat Kristina Cepraga.
Din postura de regizor a lucrat doar după propriile scenarii, declarând că așa se simte în elementul ei și că așa înțelege mai bine ideea unui film. Recunoaște că nu are încă pregătirea necesară pentru a lucra după alte scenarii, însă se pregătește din acest punct de vedere.
”Până acum așa am lucrat. Am simțit că nu sunt regizor atât de tehnic și atât de bine pregătit încât să mă arunc să fac filmul pe scenariul altcuiva. Atât în ”Tamara, Echelon”, cât și în ”Destino” am scris eu. Documentarul, evident că l-am făcut eu. Acum lucrez la scenariul lungmetrajului meu împreună cu cineva care mă ajută să scriu. Dar da, până acum am făcut filme după un scenariu scris de mine”.
În momentul de față lucrează la scenariul pentru filmul dedicat tatălui ei, cunoscuutul jurnalist și producător de televiziune Teofil Cepraga. Mărturisește că pentru acest proiect a cerut ajutor din partea specialiștilor, căci ea nu are cursuri de scenarist, iar asta pentru că își dorește să fie un proiect de succes.
”Mă gândesc foarte mult, nu dorm nopți, săptămâni, luni întregi, mă tot gândesc și după aceea, când le scriu, le scriu probabil dintr-un impuls foarte fizic și foarte evisceral. Dar în cazul lungemtrajului nu mai merge așa, că nu vorbim de 20 minute cât au scurtmetrajele, ci vorbim de o oră și jumătate, două ore, iar acolo trebuie să respecți o schemă foarte riguroasă. Deci trebuie să urmezi o schemă pe care o înveți în școală, ori eu nu am studiat scenaristică, sunt un novice în chestia asta și de asta mă înhăitez ca să zic așa cu oameni care sunt mai pregătiți decât mine”, a mai completat Kristina Cepraga pentru EGO.ro.
Video: Mihai Robu