Începând de luni, 20 mai, Pro Tv difuzează un nou serial, ”Brigada Nimiic”, o comedie savuroasă în care patru polițiști luptă împotriva lumii interlope din București. Din distribuția impresionantă, formată din actori celebri, dar și tineri la început de carieră, se află și Letiția Vlădescu, una dintre cele mai apreciate tinere actrițe din România. Letiția Vlădescu a declarat în exclusivitate pentru EGO.ro că i-a plăcut atât de mult acest proiect încât a făcut unele schimbări de imagine pentru a intra mai bine în pielea personajului.
Letiția Vlădescu joacă alături de Iulian Postelnicu, Alexandru Papadaopol, Gabriel Spahiu și alte nume cunoscute, însă de această dată interpretează un personaj în care publicul abia aștepta să o vadă. Dat fiind faptul că Brigada Nimic este un serial de comedie, Letiția Vlădescu are mai multă libertate de a jongla cu abilitățile personajului său. Ce spune actrița despre personaj, dar și despre cum a ales drumul actoriei citiți în interviul de mai jos.
EGO.ro: Îmi era să te văd într-un proiect de televiziune. De aceasta dată în ce fel de tipologie te găsim? Cred că ar fi cazul să fii și tu o femeie cu stare, nu doar una care trebuie să muncească pe brânci…
Letiția Vlădescu: Ce frumos este să auzi că cineva ți-a purtat un gând cu dor. Mulțumesc. Aș vreau ca sub mutra mea să se ascundă un mare înțelept, din păcate nu se ascunde. Așa că îl caut în alți oameni. Dina,…femeia pe care am încercat să o joc, Dina mea este o bond girl din zona carpato-danubian-pontic. O femeie cu adevărat impecabilă.
Știu că îți place să faci documentare atunci când intri în pielea unui personaj nou. S-a întâmplat și pentru acest serial sau cumva nu erai străină de ceea ce înseamnă acest gen de personaj?
În cazul Dinei, documentarea a fost una fizică. Joc o femeie cu peste 14-15 ani mai în vârstă ca mine. Pentru a fi credibilă în rolul de ”teen mom”, m-am îngrășat 11 kg, m-am făcut blondă și am luat vina asupra mea (râde). Pentru acest serial am făcut ceva documentare…
Faptul că arăți ”forever young” poate fi și un blestem pentru tine, în ceea ce privește cariera ta? La modul că regizorii nu te văd în roluri de mamă, de soție, cap de familie?
Poate fi, da…Atâta timp cât omul renunță la prea multe, lasă prea multe în urmă sau chiar… le uită, există posibilitatea ca lucrurile abandonate să revină cu forță dublă. Așa mă raportez la drumul meu. Din punctul meu de vedere am jucat extrem de puțin față de ce puteam oferi la momentul respectiv.
Urmărindu-te de-a lungul timpului în producții, chiar cred că ești făcută pentru meseria asta. De mică ai vrut să te faci actriță? Moștenești talentul de la cineva din familie?
Sunt onorată dacă ceva din ce am făcut eu în actorie ți-a provocat acest gând. Talentul (dacă e) e de la Dumnezeu! Nu am absolut niciun merit pentru el si de fapt nici măcar nu îmi aparține. Aparține celor ce îl observă.
S-a întâmplat vreodată să mergi la casting-uri și să nu le iei? Te demoralizează treaba asta sau pur și simplu consideri că este un lucru firesc, care ține de meseria ta?
Foarte rar iau probe. Foarte rar am castinguri. Atunci când iau probele… vedeți și voi (râde). Este absolut normal să iau probele dacă sunt bună și să nu le iau când nu sunt bună. Așa gândesc. Nu mă gândesc ca ”nu mă potrivesc”. Muncesc ca să mă ”potrivesc” în orice rol. Asta e munca mea. Așa gândesc.
Totuși, a fost vreun rol pe care ți l-ai dorit enorm și producătorii au ales pe altcineva încât nici nu au vrut să te uiți la filmul respectiv când a ieșit pe piață? Dacă poți să ne dai mai multe detalii ar fi ideal, nu neapărat numele celei care ți-a suflat rolul…
Mi-aș fi dorit să am măcar ocazia de a avea roluri de mai mare întindere. Orice fel de rol. Mi-aș fi dorit după serialul 17 să mai am ocazia de a susține un rol principal. În rest nu prea am râvnit la roluri.
Ești genul de actriță pe care pandemia a prins-o cu ceva economii sau pe care a învățat-o că trebuie să facă și economii în viață pentru a nu muri de foame în situații critice? În momentul de față ești mai educată din punct de vedere financiar?
Sunt educată financiar de la vârsta de 8 ani. De când îmi câștig singură banii. Trăiesc exclusiv din ceea ce muncesc și sunt recunoscătoare pentru această șansă. Nu am avut niciun fel de sprijin financiar… vreodată. A fost foarte greu în perioada pandemiei. Am pierdut tot și am luat-o de la capăt. Așa cum e firesc.
Îți lipsește ceva în clipa de față sau ești în punctul în care visai pe la 14 ani că o să ajungi atunci când treci de pragul vârstei de 30 de ani?
Aceasta e cea mai urâtă formă de societate cu putință (cea în care ne situăm momentan) pentru că ne face pe toți nefericiți. Există o legendă despre un rabin pe care un elev l-a întrebat o data: ”înainte au existat oameni care au văzut fața lui Dumnezeu, de ce nu mai există și astăzi? Iar rabinul a răspuns : ”pentru că astăzi nimeni nu se mai poate apleca atât de adânc”.