Lia Bugnar, cunoscută regizoare, actriță și scriitoare, a publicat recent un mesaj pe rețelele de socializare în care își exprimă dezamăgirea față de Nicușor Dan, primarul Capitalei și, mai nou, candidat la alegerile prezidențiale. Textul Liei Bugnar nu este un simplu comentariu politic, ci o confesiune sinceră care lasă să se înțeleagă că Nicușor Dan s-a îndepărtat complet de valorile și idealurile care l-au consacrat.
În postare, Lia Bugnar povestește cum, alături de Voicu Rădescu și alți oameni de cultură, l-a susținut pe Nicușor Dan încă de la prima sa candidatură la Primăria Capitalei. Îl descrie pe atunci ca pe un „matematician care lăsase Sorbona ca să vină să se lupte pentru București”, un om simplu, fără bani, dar cu idealuri puternice. Comunitatea artistică l-a ajutat cum a putut, strângând semnături, convingând prieteni și necunoscuți să creadă în el.
Însă, odată ajuns primar, lucrurile s-au schimbat. Lia descrie primele decizii ale lui Nicușor Dan drept lipsite de empatie, mai ales în ceea ce privește teatrul și artiștii, un domeniu pe care primarul nu l-ar fi înțeles niciodată cu adevărat.
„Domnul primar considera că teatrul trebuie să fie profitabil și Voicu îi tot explica ‘profitul este educarea oamenilor, asta trebuie să facă un stat civilizat’. În sfarsit, bucurie mare, a ieșit primar. Prima măsură pe care a luat-o a fost să ia înapoi cele cateva locuri de parcare gratuite pe care Teatrul de Comedie, situat în Centrul Vechi, le primise pentru actori, nu de alta, dar plata parcării zilnice depășea leafa actorilor”, a notat Lia.
Lia Bugnar descrie începuturile politice ale lui Nicușor Dan. La vremea respectivă, el părea întruchiparea unui alt fel de om politic: un matematician pasionat de patrimoniu, care lăsase în urmă o carieră academică în Franța pentru a lupta pentru orașul său. Nu avea bani, dar avea un crez și o echipă de susținători care i-au fost alături din convingere, nu din interes.
Odată ajuns primar, Nicușor Dan pare să fi abandonat tocmai principiile care l-au făcut vizibil și respectat. Cei care îl susținuseră, cum era și Voicu Rădescu, nu mai primeau nici măcar un telefon înapoi. Primarul care părea să asculte oamenii nu mai răspundea la mesaje, iar cei care l-au ajutat să urce nu mai aveau acces la el.
„Mă întreb uneori ce ar zice Voicu acum despre ‘Nicușor’. Ce ar zice când ar vedea că nu era despre București, era despre putere. Ce ar zice când ar vedea ce ne-am păcălit toți. Ce ar zice despre oamenii de afaceri anonimi care au donat sute de mii de euro omului pentru care strângeam semnături în curtea de la Green. Ce-ar fi zis când ar fi văzut panourile uriașe de peste tot apărute dinainte să înceapă campania. Ce-ar zice despre călcatul lui apăsat peste Lasconi”, adaugă regizora.
Pe fundalul acestor dezamăgiri, Lia Bugnar aduce în discuție și faptul că Nicușor Dan candidează acum la Președinția României. Ea sugerează că decizia acestuia de a intra în cursa electorală a fost una oportunistă, după ce alți lideri politici au evitat o confruntare fără șanse.
„Toți bărbații ăștia știau că nu sunt șanse și că acela care va candida și va lua un scor penibil va dispărea din schema politică de tot… și atunci au trimis-o pe ea (Elena Lasconi – n.r.), că nu era nicio pierdere”, scrie Lia.
Scenarista povestește cum, înainte ca Nicușor Dan să devină primar, Voicu a rugat-o să îl învețe „să fie simpatic”. Atunci, spune ea, primarul „nu ridica ochii din covor”. Acum, însă, apare în emisiuni, își pune relația cu copilul „pe taraba sosurilor iuți la Măruță”, și pare de nerecunoscut.
„Probabil Voicu ar fi zis că în sfârșit nu mai are nimic de învățat domnul primar. Nimic despre nimic. Dimpotrivă, poate să țină TEDex-uri despre cum să reușești într-o lume urâtă. A devenit expert”, încheie Lia.