În curând va debuta pe micul ecran un nou serial de comedie, ”Brigada Nimic”, serial care promite telespectatorilor o doză consistentă de umor. Printre cei care asigură acest ”tratament” se numără și actorul Lucian Iftime. Cunoscut atât prin prisma pieselor de teatru și filmelor de lungmetraj, dar și aparițiilor sale în serialele de televiziune, Lucian Iftime a povestit în exclusivitate pentru EGO.ro că a fost nevoie de multă muncă și determinare pentru ajunge în acest punct al carierei sale.
EGO.ro: Ești mai mult cunoscut prin prisma filmelor decât a pieselor de teatru. Crezi că publicul consumator nu se intersectează absolut deloc ori că transmiți mai multă emoție atunci când ești pe platourile de filmare?
Lucian Iftime: Eu aș spune că publicul mă știe mai mult prin prisma pieselor de teatru, mai ales cel din București. Vorbeam cu un prieten regizor zilele trecute și îi ziceam că aș mai avea de bifat Teatrul Odeon și Teatrul Nottara și pot spune că am bifat toate teatrele importante din București în care am jucat sau joc, iar aici mă refer la Teatrul Național, Teatrul Bulandra, Teatrul de Comedie, Teatrul Mic, Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul Metropolis sau Teatrul Act.
Este adevărat că am debutat în film, în ”A fost sau n-a fost”, în regia lui Corneliu Porumboiu. Asta se întâmplat când eram în anul II de facultate. Nu-mi dau seama, însă, în ce măsură publicul de teatru se intersectează cu cel de film sau televizor. Eu încerc să fiu la fel de pregătit, indiferent că este vorba de teatru sau film.
Tu cum te simți mai mult: actor de teatru sau film?
Mă simt actor (râde). Așa că îmi face plăcere în egală măsură să lucrez în teatru și film. Important pentru mine este textul/scenariul și personajul care mi se propune. Dacă mă provoacă, sunt 100% dedicat proiectului.
Citește și: Noul serial cu care Pro TV vrea să dea lovitura în România. Ce vedete cu greutate revin pe micul ecran
Ai vrut să faci asta din copilărie sau ți-ai dat seama mai târziu de talent și potențial în această zonă? Cum a început toată aventura asta în zona cinematografică?
Teatralo-cinematografică (râde). Aici e o poveste mai lungă, dar ca să fiu scurt, încă din copilărie am avut o zonă de exhibiționism, în sensul că îmi plăcea să cânt oamenilor din cartierul în care am copilărit.
Mai apoi, undeva prin clasa VII-a, mi-a spus fratele meu mai în glumă, mai în serios: ”Tu ar trebui să te faci actor”. Pasul acesta a fost făcut în clasa a XI-a, când m-am mutat la Liceul din Suceava, unde locuiam cu ai mei la acea vreme, la Liceul de Artă Octav Băncilă din Iași, secția actorie.
Făcusem pasul acesta ca să-mi dau seama dacă m-aș descurca în această profesie și confirmarea a venit atunci când am intrat al doilea la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București.
Ai avut suportul familiei sau mereu ți s-a spus să ai și o meserie de rezervă, una care să-ți plătească toate facturile la timp?
Familia, în speciala mama mea, a fost marele meu noroc pentru că m-ar fi sprijinit în orice aș fi vrut să fac. Cu ei alături de mine nu prea am avut frică de eșec. Au fost lângă mine în încercarea asta cu actoria.
Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă nu reușeam, probabil că aș fi încercat altceva, în alt domeniu, dar la vremea aceea mi-au oferit un confort psihic foarte important, spunându-mi că este important să fac ce îmi place, chiar dacă nu reușesc din prima. La 19 ani, cât aveam eu atunci, aveam tot timpul să greșesc. Cred că asta este cel mai important lucru pe care mi l-au transmis.
Apropo de bani. S-a întâmplat să joci și gratis doar pentru a căpăta experiență și de a fi acolo, în mijlocul acțiunii? Dar să ai în paralel și alte job-uri pentru a te putea întreține astfel încât să nu renunți la actorie?
Mi s-a întâmplat să joc gratis în perioada facultății sau în filmele studenților de la Regie Film, unde nu se punea problema de plată. Cât despre alte job-uri, a fost o perioadă imediat după facultate, când timp de un an și jumătate am lucrat într-o firmă de transport, dar pe măsură ce au venit proiectele de teatru și film, am putut să mă concentrez doar pe această profesie. Însă asta se datorează și familiei, care m-a putut sprijini financiar, când a fost nevoie, în acea perioadă.
Ai avut vreun mentor, cu care ai avut șansa să te intersectezi mai târziu pe vreun platou de filmare, sau ai fost propriul tău deschizător de drumuri?
Nu cred că am avut un mentor, în sensul propriu-zis al cuvântului, ci mai degrabă am învățat de la fiecare câte ceva. Șansa mea a fost să-i am profesori în facultate pe Ion Cojar și Adrian Titieni, de la care am învățat enorm, și mai apoi, să mă întâlnesc în film și teatru cu niște oameni pe care îi apreciam foarte mult și cu care am avut ocazia să lucrez.
Mă refer la Corneliu Porumboiu sau Stere Gulea, dacă vorbim de film, iar în teatru la regizorii Alexandru Dabija, Radu Iacoban sau Eugen Gyemant, ca să îi numesc doar pe câțiva dintre ei.
Bineînțeles, am învățat foarte multe lucruri importante de la oamenii alături de care am jucat pe scenă sau în film: de la Maia Morgenstern, Marcel Iureș sau Marian Râlea, până la colegii mei de generați. Deci, pot spune că toți acești oameni pe care i-am întâlnit au contribuit la formarea mea ca actor, uneori fără voia lor…pentru că am avut de unde ”să fur” meserie.
Te poate interesa și: Când apare filmul ”Încă două lozuri” al lui Alexandru Papadopol. Au stabilit data exactă: ”Se anunță a fi o comedie bună”
La ce să se aștepte telespectatorii de la tine o dată cu personajul din serialul ”Brigada nimic”?
Nu le-aș spune să se aștepte la ceva anume, ci mai degrabă să urmărească serialul, în primul rând. Am muncit cu mare plăcere la acest personaj și e o parte din mine acolo, cu siguranță. Deci, rețineți acest nume: Brigada Nimic. Un serial de comedie care sperăm că va aduce bucurie în casele oamenilor.