O cerere în căsătorie ar trebui să fie un moment prețios pentru ambii parteneri. Cel puțin mie mi se pare ceva foarte deosebit, nicidecum un lucru făcut pe grabă, pe care să-l bifezi și atât. Dar se pare că iubitul meu nu vede lucrurile așa. El a avut o idee care lasă de dorit. M-a cerut în căsătorie cu inelul pe care i-l cumpărase fostei. Nu a negat când i-am spus, a fost doar curios să afle de la cine am aflat.
Eu și George suntem împreună de 3 ani. Oarecum mă așteptam să facă și pasul cel mare, mai ales că ne-am înțeles bine în tot timpul acesta, iar famiile noastre mereu ne-au susținut în direcția asta. De fiecare dată ne întrebau ce mai așteptăm și întotdeauna și-au oferit suportul financiar pentru a ne ajuta cu organizarea evenimentului. Din punctul ăsta de vedere, nu mă pot plânge, lucrurile au stat foarte bine. Prin urmare, nu m-a surprins deloc gestul făcut recent de George. M-a cerut în căsătorie în perioada sărbătorilor de iarnă. Sincer, el nu e un tip foarte romantic, așa că nu a pregătit ceva special, cum ar fi o locație anume, dar cu toate astea am apreciat momentul. A pregătit seara o cină acasă, iar la final când a adus desertul inelul se afla pe farfuria cu prăjitura mea preferată, amandină. Mi-a zis că nu se pricepe la vorbele pompoase, însă își dorește enorm să ne formăm propria familie. Am fost foarte emoționantă, vorbele lui mi s-au părut atât de sincere.
Când l-am cunoscut pe George, mi-a povestit puțin despre trecutul lui amoros. Mi-a spus că ultima lui relație a durat undeva la 4 ani și au fost la un pas să se căsătorească. Mi-a povestit că aveau și locația fixată, dar au anulat totul pe ultima sută de metri. Se pare că ea nu voia să plece din orașul natal, ei fiind din locuri diferite. Nu am insistat prea mult cu întrebările, dar sigur erau mai multe motive acolo. Știam că el pune mare accent pe ideea de a-și forma propria familie, astea erau și gândurile mele. Din punctul ăsta de vedere ne-am asemănat foarte mult încă de la început. Dar totuși mă gândeam că o să reușească să facă anumite deosebiri și speram să fie atent la unele detalii care contează foarte mult pentru mine.
Recunosc, am procedat ca majoritatea fetelor, și am trimis poza cu inelul de logodnă prietenilor noștri și le-am dat astfel de știre că ne vom căsători. Am primit multe felicitări, dar și un mesaj care m-a bulversat. Era de la o fată, Alina, din anturajul lui, cu care mă împrietenisem și eu, și care o cunoștea și pe fosta lui parteneră. Mi-a zis că are o îndoială, dar când o să ne întâlnim o să-și dea seama dacă este adevărat sau nu. Iar când ne-am întâlnit îndoiala i s-a confirmat. Iubitul meu m-a cerut în căsătorie cu inelul pe care i-l cumpărase fostei. M-am simțit atât de umilită. Ea mi-a povestit că după ce ei s-au despărțit, ea a preferat să-i înapoieze inelul. Alina reținuse bine modelul. Evident, i-am spus lui George că știu sigur că ăsta a fost inelul pe care i-l cumpărase fostei. Nu a negat, voia doar să știe cine mi-a spus. Și-a cerut scuze. Mi-a recunoscut că s-a gândit multă vreme cum să procedeze, dar pentru că între ei lucrurile nu au mers atât de departe, a hotărât să-mi dea mie inelul respectiv, pentru ca el l-a luat cu gândul să-l poarte viitoarea lui soție. Eu nu mă îndoiesc de sentimentele lui, dar mi se pare un gest atât de urât, umilitor pentru mine…
Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!