M-am căsătorit în urmă cu câteva luni, dar acum regret. Nu ştiu cum să ies din această situaţie

Numele meu este Mihaela. Am 26 de ani și m-am căsătorit în urmă cu câteva luni. Dacă pe vremea mamei mele, la 26 de ani eram considerată deja prea în vârstă pentru a fi necăsătorită, acum, fetele de vârsta mea pare că nu sunt destul de mature pentru căsătorie. Cel puțin asta mi se pare mie acum, la câteva luni după ce am făcut pasul pe care-l regret enorm.

Cu Andrei ne știm de câțiva ani. Ne-am cunoscut încă din liceu, însă am început să ne întâlnim abia mai târziu. Doar că, la scurt timp eu m-am dus la facultate. După un an, a luat și el decizia de a merge la studii, dar în alt oraș. Așa că în timpul facultății am fost despărțiți, însă geografic doar. Pentru că relația noastră a rezistat și așa, unul la București, celălalt la Timișoara. Practic, noi am stat destul de puțin timp împreună  în toți acești ani. Cel mai mult timp petrecut împreună era în vacanțe.

Căsătoria a venit oarecum firesc. Nu a fost nicio surpriză pentru mine când mi-a spus că vrea să ne facem o familie împreună. Așa că, un an mai târziu, după ce a absolvit și el și ne-am găsit joburi, am decis să facem pasul cel mare.

Nu știu cine e vinovatul

Acum, nu știu dacă e ceva greșit la mine, sau sunt eu prea sensibilă, dar ceva s-a schimbat între noi și mi-e foarte greu să înțeleg de ce. Cert este că nimic nu mai e la fel. Nu îmi dau seama nici măcar dacă sunt eu de vină sau el. Dacă eu m-am schimbat sau el. Dacă e o problemă doar în mintea mea, sau e una chiar reală.

Acum 4 ani, cazul ei era un miracol medical! Ramona a născut un copil perfect sănătos, chiar dacă mama avea…

Eva, o fetiță de aproape 4 ani, s-a născut în ciuda faptului că mama sa nu părea să poată face copii. Acum, micuța visează la…

Cred că soțul meu are o aventură cu nașa noastră de cununie. Totul a fost normal, până într-o seară în…

Cred că soțul meu are o aventură cu nașa noastră de cununie. Ce ar trebui să fac? Nu sunt sigură și nu vreau să ne…

Cert este că, de când ne-am căsătorit, parcă nimic nu mai merge între noi. M-am căsătorit în urmă cu câteva luni, dar deja aș vrea să ies din această situație.

Până să fim căsătoriți, mama lui nu avea nicio problemă cu mine. Acum, nimic din ce fac sau spun nu mai e bine. Nu locuim cu ei, dar vin frecvent în vizită. Așa mă trezesc aproape zilnic că am o ceartă cu soțul meu.

Mama mea nu e în țară, cu ea vorbesc doar la telefon. Chiar și asta e o problemă pentru soacra mea. Chiar dacă  ea a fost cea care m-a ajutat mereu, m-a susținut la facultate să nu duc lipsă de nimic, soacrei mele i se pare că mama „mă influețează prea mult”. Și iar apar discuțiile. Parcă odacă cu căsătoria, noi ne-am legat unul de altul, dar s-a dezlegat un mic spiriduș care ne face viața amară.

Mama lui mă critică mereu

Ultima ceartă a fost după ce am decis să ne luăm un televizor inteligent. Ei i se pare că ar trebui să strângem bani să ne luăm un apartment al nostru, să nu mai stăm în chirie. Evident că avem de gând să facem asta, iar mama mea, care muncește în Italia, a strâns deja o mare parte din banii necesari și ne va ajuta la momentul potrivit.

Am decis să strângem noi banii, iar cu ajutorul mamei, nu va dura chiar așa de mult până ne luăm casa noastră. Dar mama soacră nu e ulțumtă. Ea spune că „ne ghidează”, pentru că noi nu știm cum să ne organizăm banii. Nu ne cere bani, dar nici nu ne oferă. Vrea doar să ne controleze veniturile. Se interesază inclusiv despre alimentele pe care le cumpăr. Dacă am luat lucruri prea scumpe sau prea ieftine. Oricum, niciunele nu sunt bune. E bun doar ce a cumpărat fiul ei. Dacă, doamne ferește, îi spun că am mîncat la restaurant, ia foc și spune că sunt cheltuitoare și că nu voi avea niciodată nimc al meu.

Ce nu știe ea e faptul că eu m-am „ghidat” singură mereu în ce privește banii și viața, în general. Mama îmi trimitea bani acasă, iar eu cu bunica mea îi drămuiam în așa fel încât să ne ajungă pentru toate. Nu am avut foarte mulți, dar bunica a fost foarte cumpătată și mereu m-a învățat care sunt cele mai importante lucruri. Așa că nu am dus lipsă de nimic.

Pentru soțul meu, eu sunt de vină

Pentru Andrei, toate acestea sunt prostii. Eu sunt de vină, că „nu știu să mă adaptez la noua mea familie”. Eu nu mi-am imaginat că prin căsătorie, familia lui va deveni unica mea familie, iar tot ce am învățat până atunci se anulează. Nu mi-am imaginat că trebuie sa-mi dau un „reset” la viață și la minte, la educație, la tot, pentru a mă transforma în noua „eu”, pe placul soacrei mele.

Ceea ce mă deranjează cel mai mult e că Andrei nu a dat niciodată vreun semn că ar fi atât de dependent de mama lui. Nici atât de „mielușel” în fața ei.

Nu a trecut niciun an de la căsătoria noastră și eu simt că nu mai pot să o duc așa. Îmi pare foarte rău că am făcut acest pas și nu mai știu cum să ies din această situație.

Pe de altă parte, încă mai sper că Andrei va vedea lucrurile ca mine și că va înțelege că mama lui face foarte mult rău relației noastre.

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!

Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe [email protected], anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!