Când l-am cunoscut pe iubitul meu, acum aproape doi ani, am crezut că el este alesul. În primul an de relație am vorbit doar în mediul virtual, unde discutam despre absolut orice, fără rețineri. Credeam că este cel mai interesant om de pe planetă. Dar apoi ne-am întâlnit și a durat foarte puțin până când m-am despărțit de iubitul meu.
Doar câteva luni ne-am întâlnit în viața reală. Mi-a spus că nu ne mai putem vedea și că nu nu mai vrea să fie cu mine. Sigur că mi-a fost greu să accept, dar dacă asta a fost alegerea lui, nu am avut de ales. Nu am vrut să fac o scenă, am preferat să mă abțin de la reacții. Dar, recunosc, am mers acasă și am plâns atunci când nu m-a văzut nimeni. Mi-a fost greu să accept că nu sunt ceea ce își dorește. Dar, în cele din urmă, am știut că nu am de ales, decât să merg înainte.
Numai că, în mod inexplicabil, după vreo lună și ceva m-am trezit cu un mesaj de la el. Îmi spunea că-i e dor de mine. Am fost șocată. Abia începeam să-mi revin și el iar mă dădea peste cap. Nu i-am răspuns atunci, pentru că știam că dacă vrea să ne vedem, o iau de la capăt cu emoțiile. Și, cum mi-a mai spus, nu eram ceea își dorește el. Așa că ma preferat să șterg mesajul și să încerc să uit de el.
Dar a continuat. După câteva zile mi-a trimis un nou mesaj. De data asta i-am răspuns și, exact cum mă așteptam, voia să ne vedem. Din clipa în care i-am răspuns la mesaj știam că voi accepta și întâlnirea, așa că nici măcar nu m-am mai opus. Doar că, atunci când l-am revăzut, mi-a revenit în minte cât de tare m-a rănit atunci când a plecat. Mi-am amintit cât de prost m-a făcut să mă simt.
Până la urmă, cred că a fost bine că m-am întâlnit cu el. Cel puțin acum știu ce nu mai vreau.
Problema este că, deși acum sunt mult mai liniștită, el continuă să mă caute. Vrea să ne mai vedem, să ieșim împreună.
Acum mi-a propus să mergem în vacanță împreună. Justificarea lui a fost că el oricum e singur, iar eu, de asemenea, sunt singură. Ce ar fi dacă ne-am duce împreună, pentru că oricum nu avem ceva mai bun de făcut.
Nu știu dacă să accept sau nu o vacanță cu el. Mie nu îmi surâde să petrec cu el o săptămână, având în vedere că nu vrea să fie cu mine. Nu înțeleg ce vrea de fapt. Fiecare minut petrecut alături de el îmi amintește că nu sunt suficient de bună pentru el, că nu sunt conformă, că sunt greșită și că nu pot fi dorită de cineva. Astea sunt sentimentele pe care mi le trezește.
Poate dacă ar spune deschis că și-a dat seama că s-a înșelat în privința mea, aș putea să mai găsesc niște urme de sentimente prin sufletul meu și să-i mai acord o șansă. Poate. Dar nu e sigur. Dar, nu. El vrea să ne vedem, i se face dor de mine, dar în continuare nu sunt cea potrivită pentru el.
De când m-am despărțit de iubitul meu trăiesc într-o stare permanentă de confuzie, în legătură cu sentimentele lui pentru mine. Chiar nu înțeleg ce vrea.
Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!