Prima oară când ne-am întâlnit eram în vizită la el, la facultate. Fratele iubitului meu e mai mic decât mine cu doi ani, iar decât fratele lui, cu patru ani. Ionuț, iubitul meu, a vrut să-i facem o surpriză de ziua lui, acum aproape doi ani, așa că ne-am urcat în mașină și în mai puțin de trei ore eram la el, la căminul studențesc. A fost o surpriză însă și pentru mine. Pentru că m-am îndrăgostit de fratele iubitului meu.
Știu că sună, știu că totul pare să fie pe dos. Eu și Ionuț eram deja de câteva luni bune împreună și a decis că e momentul să mă prezinte familiei, Dar, cum Teo nu putea fi de față, el fiind încă la facultate, am decis ca ziua următoare, când chiar era ziua lui, să mergem noi la el. Întâlnirea cu el a avut un impact atât de mare asupra mea, încât am rămas cu gândul la el pentru multe luni de zile.
Am crezut că o să-mi treacă și că o să uit de el. Mă voi obișnui cu ideea că nu el este alesul și îmi voi vedea liniștită de viață. Chiar mai mult, relația cu Ionuț a avansat și de câteva luni ne-am mutat împreună. Numai că după ce m-a prezentat familiei, de câte ori venea acasă Teo, în weekend sau în vacanță, Ionuț ținea morțiș să mergem la ai lui. Iar fiecare întâlnire pe care o aveam cu fratele iubitului meu nu făcea decât să mai pună gaz pe foc.
Problema este că am observat că și el e atent la mine. Iar de astă-vară, de când s-a întors acasă, simt tot mai tare apăsarea asta.
Nu știu dacă ar trebui să vorbesc cu el despre ce se întâmplă între noi. Pentru că totul începe să fie evident. Eu mă mir că restul familiei nu observă, sau poate că observă, dar nu spune nimeni, nimic. Când ne întâlnim, el vorbește mereu cu mine, îmi acordă o atenție deosebite, chiar în defavoarea tuturor. Dacă suntem la masă și vreau sarea, sau orice altceva, el întotdeauna e atent și îmi aduce ce am nevoie. Dacă eu mă ridic de la masă, se ridică și el, în semn de respect. Știu că așa spune codul bunelor maniere, dar acum, să fim serioși. Cine mai face asta, în familie! Nici iubitul meu și nici tatăl lor nu face acest gest.
Ba, mai mult, Teo îl critică mereu pe iubitul meu că nu e atent, că nu mă merită, îi spune cu subiect și predicat că eu sunt prea bună pentru el. Toată lumea râde, crezând că el glumește. Dar eu știu că nu e așa. Îi simt privirea, știu că se simte atras de mine, cel puțin atât cât mă simt și eu.
Nu știu ce pot să fac mai departe. Sunt într-o încurcătură imensă. Evident că îl iubesc pe Ionuț, e băiatul cu care mi-am propus să-mi petrec tot restul vieții. Dar ce să fac, dacă m-am îndrăgostit de fratele iubitului meu. Nu pot să controlez asta. Pot să-mi controlez acțiunile și nu voi face niciodată vreun gst care să lezeze în vreun fel relația mea cu Ionuț sau familia. Dar ceea ce simt nu pot controla. Și nici nu pot nega.
Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!