Sunt căsătorită de 12 ani cu Matei. Nu avem copii și poate ăsta este cel mai mare regret al meu. Uneori mă gândeam că poate nu ar fi prea târziu să încerc acum. Mai am doi ani până la 40, așa că nu cred că ar fi chiar așa de dificil. Toate gândurile astea s-au spulberat când m-am trezit cu amanta soțului la ușă.
Matei, soțul meu, lucrează ca agent de vânzări, iar veniturile lui fluctuează. Eu sunt coafeză, lucrez pe cont propriu, iar în unele luni câștig mai bine ca el. Dar asta ne-a permis să plătim rate la bancă pentru un apartament al nostru.
Munca lui însă presupune să se miște foarte mult în teren, ia legătura cu foarte mulți oameni. Dar nu mi-am imaginat niciodată că se va folosi de asta ca să mă înșele. Și nu doar atât, dar să aibă o relație de lungă durată, în paralel cu căsnicia. Ideea asta m-a bulversat complet. În plus, Corina, amanta lui, e foarte tânără. Asta mă bulversează și mai tare. Înțelegeam că o tânără ca ea s-ar fi „îndrăgostit” de el, dacă era plin de bani. Știu genul acela de fete. Dar așa?
Matei e cu doi ani mai mic decât mine. El are 36 de ani, iar Corina abia a împlinit 21. E vânzătoare la unul din magazinele la care el livrează suplimentele alimentare.
Căsnicia noastră a mers fără multe suișuri și coborâșuri. Cu mama lui m-am înțeles întotdeauna bine. Pe tatăl lui nu l-am cunoscut, a murit când Matei era încă mic. Părinții mei nu s-au implicat niciodată în relația noastră. Practic, am fost o familie așa cum oricine și-ar putea dori. Totul a mers ușor, simplu, până când, în urmă cu vreo doi ani, am avut impresia că întârzie mai mult la muncă. Atunci mi-am zis că poate e firesc, are mai mult de muncă. Am observat, dar nu mi-am făcut griji.
Nu a durat mult până când fina mea m-a întrebat, într-o zi, cum ne înțelegem și dacă avem ceva probleme în căsnicie. Am crezut că nu aud bine. Cum adică să avem probleme? I-am răspuns mirată că totul e ok și că nu are de ce să-și facă griji. Dar apoi m-au întrebat și părinții mei același lucru.
Când tatăl meu a început să îmi spună că e momentul să mă întorc acasă, am fost de-a dreptul șocată. Am început să pun întrebări, crezând că este o problemă acasă la ei, nu la mine. Când mi-a spus că îl vede pe Matei frecvent cu o tânără, l-am amenințat că rup orice legătură cu ei, dacă se mai bagă în căsnicia mea. Presupuneam, atunci, că e vreo tânără oarecare, de la vreunul din magazinele unde duce marfă. Nu mi se părea nimic nepotrivit să stea la o cafea sau un pahar cu colaboratorii săi. Indiferent că sunt bărbați sau femei.
Nu m-am îngrijorat nici când i-am întâlnit eu la o cafenea din oraș. Naivă cum sunt, m-am prezentat frumos, am stat preț de câteva minute cu ei la masă, după care i-am lăsat să-și vadă de discuțiile lor, iar eu m-am retras civilizat. Mi-am zis, atunci, că toți se înșală. Că ei nu-l cunosc pe Matei așa cum îl cunosc eu.
A mai durat un an de zile până când am început să bănuiesc că e mai mult decât o colaborare. Am început să pun întrebări printre prietenii lui. Evident, toți îl apărau și mă făceau să mă simt de parcă eu aș fi fost cea care greșește, punând întrebări. Sau punând la îndoiala caracterul soțului meu. Dar deja eram tot mai sigură că eu am fost cea care mă înșelam în privința lui. Din comportamentul lui am înțeles asta. Era din ce în ce mai distant și critica tot ce făceam, lucru care nu se întâmpla înainte.
Iar momentul culminat a venit când m-am trezit cu amanta soțului la ușă. A venit, pur și simplu, ca la spovedanie. E însărcinată și îl iubește pe Matei foarte mult, dar se simte vinovată că eu va urma să divorțez. Asta e, în mare, ce mi-a spus. Când am văzut-o la ușă, cu burta deja destul de vizibilă, inițial am crezut că e o confuzie, că a greșit adresa. Apoi, după ce a început să vorbească, mi-am amintit că era tânăra cu care l-am văzut în cafenea.
Am invitat-o înăuntru când mi-a spus că avem de vorbit. Acela a fost momentul în care mi s-au înmuiat picioarele. Toată viața mi-a trecut prin fața ochilor. O ascultam și aveam impresia că mă uit la un film prost. De fapt, nu mai vedeam nimic, doar îmi răsunau în cap cuvintele ei ca un ecou pe care nu-l poți controla, nu-l poți opri. Era atât de convingătoare cu privire la regretele ei, încât îmi venea să o liniștesc, atunci când îmi spunea cât de rău îi pare că eu voi divorța, chiar dacă încă nu știu.
A plecat lăsându-mă inertă. Nu am avut puterea nici măcar să închid ușa după ea. Nu am mai avut putere să spun nimic. Nu am putut reacționa nici când s-a întors Matei. Nu știu dacă el știa dinainte că ea urma să vină la mine. Dar nu am putut să-i spun nimic. Am așteptat să văd dacă spune el ceva. Nu știu nici dacă au discutat pe urmă despre asta, sau dacă i-a spus sau nu că a fost la mine. Sunt încă în stare de șoc și în continuare mă întreb cum să abordez discuția asta cu el. Sau dacă va începe el subiectul.
Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!