Maria Vigheciu a reușit să își pună la punct o frumoasă comunitate pe rețelele sociale. Ea și-a crescut fiica singură, astfel că ne-a oferit sfaturi prețioase, în exclusivitate pentru Ego.ro, pentru mamele care trec prin aceste situații. Aceasta este o luptătoare și i-a oferit micuței sale ce este mai bun, iar acum trăiește o frumoasă poveste de dragoste.
Aflată zilele trecute la un eveniment organizat într-un restaurant exclusivist din București, Maria Vigheciu ne-a explicat că este important ca mamele singure să vadă partea plină a paharului. Rolul de părinte singur vine cu multe greutăți la pachet, dar și cu numeroase bucurii. De asemenea, este important să nu se facă excese atunci când vine vorba despre răsfățul copilului.
Atunci când vine vorba despre viața amoroasă, Maria Vigheciu nu consideră că un divorț reprezintă sfârșitul lumii. Aceasta crede că fiecare situație grea te întărește. Ea ne-a oferit detalii și despre frumoasa poveste de dragoste pe care o trăiește acum alături de iubitul ei, care o adoră pe Anais, fiica sa dintr-o altă relație.
Unde e fetița ta?
Maria Vigheciu: Fetița acum este acasă, are program de școală, de luni până vineri, dar în anumite momente reușește să vină cu mami la evenimente, mai ales dacă sunt cu specific pentru copii.
Din câte știu, tu ai crescut-o în mare parte singură. Cum a fost?
Maria Vigheciu: A fost o provocare. Se zice că este bine să crești copilul în doi pentru că ai cu cine să împarți greutățile, dar la mine nu a cazul. Am învățat să le gestionez de una singură și nu pot să zic decât că sunt de 10 ori mai câștigată și acum mă bucur de satisfacții.
Dar ce o să faci în perioada ei de adolescență?
Maria Vigheciu: Anais este foarte ascultătoare și am crescut-o în spiritul bunului-simț, are valori morale foarte bine insuflate și nu îmi fac griji. Perioada adolescenței este grea pentru orice părinte, dar nu îmi fac griji pentru că știu că, dacă ea crește într-un anumit ritm, atunci când o să vină o vârstă mai grea, nu o să mă surprindă. Sunt pregătită. Eu am crescut alături de ea și cred că până atunci o să inventez ceva nou.
Ce sfat ai pentru mamele singure?
Maria Vigheciu: Am atâtea să le spun! În primul rând, este important să nu dispere la nesfârșit, dacă intri în această stare, nu mai apuci să te bucuri de lucrurile frumoase pe care ți le oferă, totuși, rolul de părinte singur. Este un rol foarte dificil, este foarte greu să nu ai cu cine să vorbești. Nu are cine să te asculte și nu trece nimeni alături de tine prin aceste greutăți, dar disperarea nu face decât să umbrească lucrurile frumoase. Este important să învățăm să oferim copilului iubire cât pentru doi, dar să nu exagerăm cu treaba aceasta prin a-l răsfăța prea tare.
Maria Vigheciu: Nu trebuie să trăim cu vinovăția că îl creștem singuri și putem să facem excese. Eu am avut tendința să îi ofer foarte multă atenție, tocmai ca ea să nu simtă. Nu, copilul nu trebuie să fie mințit. Trebuie să vorbești cu el, să știe ce i se întâmplă, să înțeleagă că, deși este crescut de un singur părinte, nu înseamnă că nu este iubit de celălalt. El nu trebuie să resimtă traumele abandonului sau să nu se simtă suficient de bun. Cumva, fără să îi iei inocența, trebuie să îl faci pe copil să înțeleagă faptul că este vina părinților pentru că ei nu s-au mai înțeles. Atunci când ești singur, trebuie să vezi toate aceste aspecte, iar apoi să te gândești că viața este grea. Viața este grea și cu doi părinți care nu se înțeleg.
Totuși, tu nu ai privit altfel relațiile amoroase?
Maria Vigheciu: Eu nu am încetat niciodată să sper că există ceva bun pentru mine. Într-adevăr, a fost foarte greu cu încrederea. Orice divorț te lasă cu urme, important este să îți dai timp și să accepți ce s-a întâmplat, să accepți că și tu ai avut o parte din vină, să te oprești din a blama situația. Fiecare situație grea te învață ceva despre tine și te ajută să evoluezi ca om. Este vorba și de maturitatea cu care privești o relație. Atunci când ești mic și cu capul în nori, tinzi să oferi iubirea mult prea ușor și ea să aibă forma cea mai bună și cea mai inocentă, care nu întotdeauna poate să reziste, dacă partenerul nu este pregătit să o primească. Omul îi iei și îl iubești pentru ceea ce este, pentru fapte, nu vorbe.
Maria Vigheciu: În relația pe care o am acum, tot așteptam să se întâmple ceva greșit, spuneam „trebuie să fie ceva în neregulă!”. Îți refaci viața chiar și după 3 divorțuri, nu este capăt de lume. Este începutul unei lumi noi și frumoase, te cunoști, îți validezi valorile ca femeie. În momentul în care poți să crești un copil, poți să iubești din nou, poți să te ocupi de tine, atunci te validezi ca om. Începi să ai încredere în tine și îți dorești să ai pe cineva lângă tine care să te sprijine. Trebuie să înțelegi că trecutul nu trebuie să fie proiectat în relația prezentă. Eu cu Bogdan am luptat ca să las independența. Mi-a spus: „Am înțeles că știi să le faci pe toate, dar lasă-mă să car o pungă de la cumpărături, să vin la o campanie și să te pozez. Nu vreau nimic de la tine, doar să te știu că ești bine”. Eram obișnuită că toate trebuie să coste un preț și trebuie să plătesc.
Păstrezi legătura cu tatăl fetiței?
Maria Vigheciu: Ei se văd constant, chiar o dată pe săptămână. Anais știe că este specială pentru că are doi tați care o iubesc, fiecare în felul lui, cum știe și cum poate. Întotdeauna am încercat să repar cât am putut relația cu fostul soț de dragul copilului și pentru fetița din viitor. Nu mai este vorba despre interesul meu. Dacă ar fi fost după mine, aș fi rupt legătura de mult timp. Dar, având în vedere că noi ne-am iubit cândva, este important, de dragul vremurilor respective, să facem lucrurile să funcționeze. Copilul l-am făcut împreună și atunci, cumva, ajungem să ne calibrăm. Bogdan (n.r. iubitul ei) întotdeauna m-a susținut, am avut chiar și întâlniri toți 3, în care am planificat activitățile. Bogdan a încercat să dea și niște sfaturi. Pe de altă parte, a încercat și să fie cumva imparțial.
Maria Vigheciu: Este important să nu te consideri o victimă în propria viață și atunci când începi o relație să nu spui: „Eu am un copil, este un dezavantaj pentru relația prezentă și trebuie îndur alte lucruri de la bărbatul cu care sunt pentru că vin cu un copil în această legătură și trebuie să mă ocup tot eu de el, să merg pe vârfuri”. Le ziceam și prietenelor mele că nu este vorba că mă acceptă. El se bucură de un copil foarte bine crescut. Nu sunt victimă în viața mea. Este important că el nu te acceptă pe tine cu un copil, ci, în loc să aibă o persoană care îl iubește, are două. Orice copil își dorește să iubească.