În această zi, Sfinții Părinți au rânduit ca în biserici să se citească Pilda celor zece fecioare. Totodată, gospodinele continuă curățenia de Paște începută în Lunea Mare. Iată ce ai voie să faci în Marțea Mare din Săptămâna Patimilor și ce nu.
Săptămâna Mare, cunoscută și ca Săptămâna Patimilor lui Iisus Hristos, este un timp de pregătire spirituală pentru marele eveniment al Învierii. În această săptămână, tradiția creștină recomandă post, rugăciune și spovedanie, dar și abstinență conjugală, pentru purificare sufletelor și pentru a primi Sfânta Împărtășanie.
În fiecare zi din Săptămâna Mare la biserici se țin slujbe speciale, numite Denii, alături de predici pentru curățenie sufletească și iertare. În Marțea Mare, ca și în celelalte zile din Săptămâna Patimilor, credincioșii respectă anumite ritualuri si tradiții, unele indicate de Biserică, altele moștenite din bătrâni.
Săptămâna Mare este o săptămână de introspecție și de pregătire duhovnicească pentru Duminica Învierii, având o importanță deosebită pentru credincioșii ortodocși din întreaga lume, care se întorc la valorile creștine, prețuindu-le din ce în ce mai mult.
Marțea Mare, numită și Marțea Seacă, îi pregătește pe credincioși pentru sfânta sărbătoare a Paștelui cu Pilda celor zece fecioare, pe care Mântuitorul le-a spus-o ucenicilor. După cum aminteam și mai sus, de luni până vineri, în toate bisericile ortodoxe se oficiază slujbe speciale.
În Marțea Mare, Sfinții Părinți au rânduit să se citească Parabola celor zece fecioare, care ne prezintă cinci fecioare „înțelepte“ și cinci fecioare „neînțelepte“ pregătindu-se pentru nuntă. În Noul Testament, întâlnirea omului cu Iisus este asemănată cu o nuntă.
Hristos se numește pe sine „mire“, în vreme ce Apostolii sunt numiți „prietenii mirelui“. Mireasa lui Hristos este, bineînțeles, Biserica. Prin citirea acestei pilde (Matei 25), slujitorii Domnului îi pregătesc pe creștini pentru cea de-a doua venire a Mântuitorului, ca aceștia să fie mereu gata să-L întâmpine.
A doua temă religioasă din Marțea Mare este înmulțirea talanților, iar mesajul central al acesteia este următorul: fiecare creștin trebuie pună în folosință darurile primite de la Dumnezeu, înmulțindu-le atât în folosul său, cât și în folosul semenilor.
Citește și: Săptămâna Patimilor, tradiţii şi obiceiuri. Ce nu este bine să faci?
În tradiția populară, în Marțea Mare din Săptămâna Patimilor se aspiră, se dă cu mătura, se șterg geamurile și se fac treburile grele pe lângă casă, urmând ca miercuri să aibă loc muncile pe câmp. Totodată, Marțea Seacă este ultima zi în care gospodinelor le este permis să spele și să calce.
Biserica nu consideră munca în a doua zi din Săptămâna Patimilor un păcat, motiv pentru care credincioșii au liber la activitățile de pregătire pentru marele eveniment al Învierii, care trebuie să-i găsească cu lucrurile orânduite și sufletele eliberate de povara păcatelor.
În această zi, gospodarii curăță curțile, adună gunoaiele și repară gardurile. Se spune că, în Marțea Mare, bărbații trebuie să stea pe lângă casă și să își ajute nevestele, pentru a avea noroc în relație și spor în casă pe tot parcursul anului.
Din punct de vedere spiritual, credincioșii sunt îndemnați la iertare și împăcare cu toți cei cu care au fost în dușmănie până atunci. În Marțea Mare, candela trebuie să ardă toată ziua. O veche superstiție din popor spune că, în această zi, oamenii trebuie să se spele ritualic, o practică ce ar avea puterea de a seca bolile.
În Săptămâna Mare, cele mai triste zile ale Postului, creștinii trebuie să fie mai buni, mai iubitori și mai iertători. Vorbele rele, spuse cu păcat, și bârfele sunt interzise. Fiecare zi din Săptămâna Patimilor are câte o rugăciune specifică. Aceasta este rugăciunea pentru Marțea Mare:
„Doamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată.
Şi ca să-mi dai acest Dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El.
Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală înaintea Lui. Întinde mâna aceea, cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele, şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu.
O, Proorocule! Luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc, până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să ma duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale. Amin!“.