Maxim sau maximum? Întâlnim adesea, în exprimare orală sau în scris, cele două cuvinte folosite greșit. Primul dintre ele este adjectiv, iar cel de-al doilea este adverb. Cea mai frecventă greșeală este folosirea adjectivului (maxim) în locul adverbului (maximum). Aceeași situație o întâlnim și la antonimele „minin” și „minium”. Iată regula care te va ajuta să folosești, de acum înainte, cele două cuvinte corect, fără a mai face confuzie.
Deși s-a împământenit ideea potrivit căreia ambele variante ar fi corecte în orice situație, este total greșit să gândim așa. Însă lucrurile nu sunt atât de complicate pe cât par a fi.
Pentru a ne da seama care variantă este corectă în contextul în care vrem să o folosim, trebuie să avem în vedere valoarea morfologică a fiecăreia.
Astfel, „maxim” este un adjectiv care se acordă cu substantivul pe care îl însoțește. Acesta provine din latinescul „maximus”. Varianta feminină este „maximă”, iar la plural spunem „maximi” sau „maxime”.
Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, adjectivul maxim înseamnă „care are cea mai mare dimensiune, durată, intensitate etc; foarte mare.”
Exemple:
De asemenea, „maxim” poate fi el însuși substantiv, spre exempu atunci când într-o sintagmă folosim „maximul de valoare”.
Citește și: Care este cel mai cunoscut cuvânt în limba română la nivel internațional. Sigur nu te-ai fi așteptat la asta
În ceea ce privește cuvântul „maximum”, acesta este un adverb pe lângă numeral (cantiatea, timpul, spațium maxim posibil, cel mai mult). De asemenea, poate fi și o alocuțiune adverbială, spre exmeplu „la maximum” sau chiar și substantiv articulat, „maximumul”, potrivit dicționarului morfologic.
Exemple în care se folosește „maximum”:
Lucrurile stau similar și în cazul antonimelor „minim” și „minimum”.
Așadar, reține aceste reguli simple pentru că ele te pot feri de neplăceri. „Maxim” și „minim” sunt adjectivele, iar „maximum” și „minimum” sunt structurile cu adverb.