Mircea Baniciu a păstrat vie legenda Phoenix, după fuga trupei în Germania. „Cântecele au fost făcute de noi toți, nu de unul singur” VIDEO EXCLUSIV

Ca o celebrare a 60 de ani de activitate, trupa Phoenix a lansat filmul „Phoenix. Har/Jar”, un documentar ce relatează adevărul din spatele celei mai populare și longevive formații din România, poveste spusă chiar de legendarii artiști. De-a lungul timpului, formația a fost decimată, s-au reluat colaborări, s-au schimbat membrii trupei, așa că mulți dintre admiratorii a ceea ce a reprezentat Phoenix cu adevărat au șansa acum să afle unele răspunsuri. Mircea Baniciu a dezvăluit în exclusivitate pentru EGO.ro motivul pentru care a ales să cânte piesele trupei Phoenix, după fuga colegilor săi din România.

Mircea Baniciu, despre momentele importante din istoria trupei Phoenix

Documentarul „Phoenix. Har.Jar” va intra în cinematografele din România începând cu 20 ianuarie, însă luni seara, la Cineplexx a avut loc  o proiecție specială, eveniment unde au fost prezenți doar Mircea Baniciu și Ovidiu Lipan Țăndărică. Filmul reunește membrii formației din perioada de dinaintea plecării din 1977 și punctează momente importante din cronologia tumultoasă a trupei. Pentru prima dată, cei care au făcut parte din formație au ales să povestească despre întâmplările prin care au trecut, de relația cu Securitatea, de momentele în care au hotărât să fugă din România și cum au reușit să o facă, dar și viața pe care au dus-o în Germania. După plecarea din țară a membrilor formației, Mircea Baniciu a început o carieră solo ca folkist și a continuat să cânte piesele Phoenix, deși era în vizorul securității. Prin această decizie se poate spune că Mircea Baniciu a păstrat vie legenda trupei Phoenix.

„Pot să-mi asum. Eu am cântat cântecele Phoenix și am fost și întrebat de foarte multe ori de ce le-am cântat. Cântecele Phoenix au fost făcute de noi toți, nu de unul singur și lucrul acesta se poate vedea, dovedi. Dar eu am făcut-o negândindu-mă că vreodată ei se vor întoarce. Niciodată, niciunul dintre noi, nu a mai avut speranța de a putea veni înapoi, pentru că nimeni nu credea că regimul lui Ceaușescu va cădea. Iar când lucrul ăsta s-a întâmplat a fost fenomenal”, a povestit Mircea Baniciu în exclusivitate pentru EGO.ro.

Deși cântă de-o viață, la cei aproape 74 de ani, Mircea Baniciu arată impecabil, de parcă timpul a stat în loc pentru el.

„Mă străduiesc, deși lumea îmi spune că arăt de 35 de ani. Așa mi-ar fi plăcut să arăt, dar iată că vremea își spune cuvântul. Mă refer la faptul că nu m-am prea străduit să arăt bine, dar va trebuit să promit că o voi face. Și mai bine aș zice”, a completat amuzat artistul.

„Nu exista concurență”

Ce-i drept, cel puțin în perioada anilor ’70, Mircea Baniciu a fost considerat un idol pentru generația de tineri. Atât din punct de vedere muzical, cât și ca imagine, trupa Phoenix nu avea niciun fel de concurență în România.

„Nu exista concurență. La ora aia eram cei mai frumoși, cei mai deștepți, cei mai înalți și cu ochii cei mai albaștri. Nu cred că se pune problema de concurență pentru că, noi negândindu-ne la concurență, lucrurile au mers foarte firesc și uită-te cu ce ne-am ales până la urmă”, a mai declarat Mircea Baniciu pentru EGO.ro.

Faptul că erau originari din Timișoara, un oraș cosmopolit încă din perioada comunistă, i-a făcut pe membrii trupei să iasă mai ușor în evidență și cumva să dea startul unor tendințe, începând de la vestimentație, până la coafură și mod de viață.

„Era un fel de modă pe care noi am avut-o în perioada aia”

„Era un fel de modă pe care noi am avut-o în perioada aia, dar nu ne gândeam la modă sau să fim un model, sau la ceea ce ar fi putut să urmeze sau să dăm noi startul unor idei de vestimentație. Dar așa s-a întâmplat. Aveam prieteni foarte mulți afară și ne aduceau cam de toate și mă refer aici și la haine și la instrumente. Plus atmosfera occidentală pe care am luat-o din Timișoara, unde posturile de televiziune funcționau mult mai bine decât în țară. Au influențat toate la rând cumva comportamentul nostru și modelul nostru de a fi pe scenă”, ne-a mai dezvăluit Mircea Baniciu, completând că nu îi era deloc greu să facă rost de haine ieșite din comun sau de lucruri la care nu aveau foarte mulți acces în acea perioadă.

„La Timișoara se găseau de toate. Era un  comerț de transfrontalier pe care îl făceau italiei, sârbi, germani. Pentru că Timișoara este un oraș cosmopolit și erau foarte mulți care aveau rude în străinătate și veneau permanent cu de toate. Deci lucrurile pe care le aveam noi nu erau neobișnuite, cel puțin în Timișoara. Erau neobișnuite în Bucureși, Iași sau în părțile mai puțin informate despre ceea ce se întâmpla afară”.

Video: Daniel Bălan

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!