Lumina Sfântă, cunoscută și sub numele de Lumină Sfântă a Ierusalimului, este un fenomen religios asociat cu sărbătoarea creștină a Învierii lui Isus Hristos, care are loc în fiecare an în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim în timpul slujbei de Paște. Aprinderea Luminii Sfinte este considerată un miracol și este așteptată cu mare emoție de credincioșii ortodocși.
Tradiția spune că Lumină Sfântă este un dar divin, care coboară din cer și este aprinsă de sine în Biserica Sfântului Mormânt în timpul slujbei de Înviere, în fiecare an în noaptea de Sâmbăta Mare spre Duminica Paștelui.
Potrivit tradiției, aprinderea Luminii Sfinte este realizată de un reprezentant al Patriarhiei Ortodoxe a Ierusalimului, care intră în mica capelă a Ediculei din Biserica Sfântului Mormânt, locul în care se crede că a avut loc Învierea lui Hristos. Patriarhul se roagă în singurătate în timp ce așteaptă ca Lumină Sfântă să se aprindă miraculos pe o lumânare pe care o ține în mână. După ce Lumina Sfântă se aprinde, Patriarhul o folosește pentru a aprinde lumânări ale credincioșilor prezenți în biserică, care apoi își aprind propriile lumânări și le duc la casele lor în semn de binecuvântare și purificare.
Sunt multe mărturii care doresc „să se întâmple ceva”, de la narațiuni antice la reportaje moderne, care acum sunt însoțite și de material fotografic. Deși fenomenul are loc în timp ce patriarhul este singur, nu este neobișnuit ca cei prezenți să raporteze că au văzut o „lumină albăstruie” ciudată sau fulgerări intense mișcându-se dintr-un punct în altul.
Și din punct de vedere teologic însă, Sfânta Lumină nu este mai puțin enigmatică. Fenomenul nu este prezis de nicio profeție, deoarece însăși ideea de miracol este legată de slava lui Dumnezeu.
Primele referiri la ceremonie datează din secolul al II-lea d.Hr. și vorbesc despre o simplă reprezentare simbolică cu caracter teologic. În jurul secolului al IX-lea însă, practica s-a generalizat, credincioșii vizitând Țările Sfinte pentru a se închina pământurilor în care a trăit Iisus Hristos.
Relatările consemnate despre trăirea miracolului Sfintei Lumini a Ierusalimului sunt numeroase de-a lungul secolelor, nu întâmplător însă, în jurul secolului al IX-lea pelerinii au început să prezinte lumina în cauză ca pe un miracol, ca pe un dar divin care „coboară din ceruri la Sfântul Mormânt”.
Vezi și De ce l-a trădat Iuda pe Iisus Hristos, de fapt. Cât ar valora azi cei 30 de arginți primiți
Procesul prin care se aprinde Lumina Sfântă la Ierusalim rămâne un mister și este păstrat cu grijă de către Biserica Ortodoxă. Nu există informații oficiale care să indice utilizarea fosforului sau a altor substanțe chimice în procesul de aprindere a Luminii Sfinte.
Tradițional, în Sâmbăta Mare, reprezentanții Bisericii Ortodoxe din Ierusalim, însoțiți de un număr restrâns de clerici, intră în mormântul lui Iisus Hristos, situat în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. După o perioadă de rugăciune și așteptare, se crede că Lumina Sfântă apare miraculos în interiorul mormântului și este aprinsă de către un înger sau trimis divin. Această Lumina Sfântă este apoi transmisă de la lumânarea aprinsă la lumânările celorlalți clerici și credincioși prezenți în biserică, iar apoi este dusă în întreaga lume, pentru a fi împărtășită cu comunitățile ortodoxe.
Cel mai important, în esență, este modul în care fiecare percepe credința în sine, deoarece în cele din urmă „vedeți și primiți lumina din Lumina eternă” vine din interiorul nostru, deoarece Isus Hristos, Marea Lumină, nu poate exista în altă parte decât în noi.
Vezi și Ce este bine să faci cu Lumina Sfântă imediat ce ajungi acasă. Mulţi credincioşi greşesc