Deși mi-am propus să nu o fac, abia mă abțin să-l caut. În fiecare zi fac eforturi susținute să nu-l sun, să nu-i scriu, sa nu mă gândesc la el. Ne-am despărțit de câteva luni dar e prezent în mintea mea permanent.
L-am cunoscut pe A. în urmă cu doi ani. Lucram la o agenție de turism și el voia să plece într-o vacanță. Voia mai multe bilete, deci plecau mai mulți, iar el era însărcinat să negocieze cu mine. Mi-am dat seama că e un grup de băieți, după cum vorbea cu ei la telefon în timp ce îi prezentam ofertele. Niciun telefon către o doamnă sau domnișoară.
Se uita la mine și parcă nu-i păsa despre ce oferte îi fac. A venit de mai multe ori și până la urmă s-a decis cu foarte mare greutate. Mi-a spus să aleg eu pentru el. I-am spus că nu aș putea face asta, iar el a insistat. După ce i-am spus unde îmi doresc să petrec o vacanță, m-a întrebat dacă aș petrece-o cu el. A fost foarte amuzant. Numai că după câteva luni, eram cu el în Grecia, acolo unde îmi doream eu să merg.
A continuat să mă viziteze la agenție și după ce i-am dat biletele și chiar dacă aveam alți clienți, aștepta acolo până terminam, doar ca să mai pună o întrebare sau să mai ceară o informație. La drept vorbind, era clar că nu avea nevoie de acea informație de la mine.
În cele din urmă și-a făcut curaj și m-a invitat la o cafea, apoi la masă, apoi în câteva zile eram deja un cuplu oficial. A fost foarte foarte rapid. Aș putea spune dragoste la prima vedere.
Ne-am aprins foarte repede amândoi și totul a fost super, până când i-am cunoscut familia. De când ne-am întâlnit, fratele lui părea interesat să vorbească doar cu mine. Nu-l mai suna pe A., ci mă suna pe mine și mă ruga să transmit mesajul lui, fratelui său.
Am crezut că era doar foarte amabil și că mă plăcea ca pe o soră. Problema a fost că a început să-mi facă avansuri, iar eu nu știam cum să-i spun lui A. La un moment dat a venit a mine acasă cu pretextul că îl caută pe A., că a vorbit cu el și i-a spus că se întâlnesc amândoi la mine în casă pentru a discuta ceva foarte important. Chiar am crezut ce spune. S-a așezat confortabil prefăcându-se că îl așteptăm amândoi pe A. după care a început să îmi facă avansuri.
Chiar devenise insistent și mă complimenta permanent. Îmi spunea că are un frate norocos, apoi a devenit obraznic de-a dreptul. Atunci l-am dat afară din casă și l-am sunat pe A. I-am spus despre comportamentul fratelui, însă abia atunci am primit lovitura cea mare. În loc să-l pună la punct pe fratele lui, m-a asigurat pe mine că noi doi nu mai avem ce discuta. Mă acuză că am vrut să-l despart de familia lui, să fac ceartă între el și fratele lui. Mama lui spune că sunt o nesimțită și că am adus doar necazuri în familia lor.
Totul s-a terminat foarte urât între mine și A. Cu toate că ne-am despărțit de câteva luni, eu nu mi-l pot scoate din minte și din suflet. E prezent în toate gândurile mele, mă însoțește mereu, îmi imaginez dialoguri cu el, de parcă totul ar fi perfect între noi.
Eu știu că îi e geu să creadă așa ceva despre fratele lui. Dar chiar dacă lucrurile au mers prost, eu încă mai cred că A. este cel mai bun bărbat pe care l-am întâlnit în viața mea și că merită să fac totul pentru el. Încă mai sper că într-o zi își va da seama de această greșeală. Și, poate, chair ne vom împăca.
Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!