Nu mai pot iubi niciun bărbat. Am avut o mare decepție în dragoste, iar de atunci viața mea este un coșmar

Citesc de multe ori pe internet despre depresie, despre diferite tulburări care până nu cu mult timp în urmă erau stigmatizate. Dacă sufereai de o astfel de tulburare erai marginalizat, erai etichetat, iar viața ta avea de suferit. Chiar dacă lucrurile s-au mai schimbat, nu suntem încă nici pe departe acolo unde ar trebui. Tocmai din această cauză încă am rețineri să cer ajutor de specialitate, pentru că eu nu mai pot iubi niciun bărbat.

După ce am avut o decepție în dragoste, viața mea s-a schimbat radical. Pur și simplu nu mai pot să-mi deschid inima în fața nimănui. Nu știu dacă e bine sau e rău. Nu știu dacă e o tulburare sau e firesc. Dar au trecut patru ani de la despărțirea de Matei și încă nu pot spun că mi-am revenit.

Ne iubeam din liceu

Relația noastră a început încă din liceu. Era mai mare decât mine cu doi ani. El a plecat apoi la facultate, dar după un an a renunțat. Însă nu a mai vrut să vină în orașul natal. Așa că am plecat eu la el după terminarea liceului. Nu am mai stat să-mi dau Bac-ul, așa că nu am mers nici la facultate. Oricum, ai mei nu au fost niciodată de acord cu relația noastră. Spuneau  mereu că mă va face să sufăr pentru că nu pare un băiat serios. Spuneau mereu că nu va face nimic cu viața lui și că voi suferi alături de el. Dar nu am putut să cred așa ceva. Astfel, când le-am spus că merg la el, mi-au spus că e problema mea, să mă întrețin singură dacă vreau să merg la facultate, pentru că ei nu vor să-l întrețină și pe el. Așa că am renunțat la idee.

Am reunțat la școală, m-am mutat la el în garsonieră și m-am angajat la un local. Câștigam bine, puteam plăti chiria, și ieșirile noastre. El lucra din când în când. Dar nu-mi păsa. Mi se părea că asta e estența ideii de cuplu, atunci când unul e jos, celălalt să-l ridice. Iar când el nu avea bani, suplimentam eu.

Am aflat că soțul m-a înșelat chiar în ziua în care ne-am căsătorit. Mai grav a fost când am văzut…

Nu știu cum să încep. Este povestea mea, o poveste pe care încă mă chinui să o înțeleg. Poate că o scriu ca să mă…

Cred că soacra mea s-a îndrăgostit de mine: are un comportament nepotrivit când fiica ei nu e cu noi

Nu prea pot să spun multora că soacra mea are un comportament nepotrivit față de mine și îmi dă senzația că s-ar fi îndrăgostit chiar……

L-am găsit cu prietena mea în pat

Eram foarte fericiți împreună. Nu aveam nevoie de mai mult, era suficient să ne avem unul pe celălalt.

Dar într-o zi, după vreun an, cum n-am mai avut clienți – din cauza pandemiei, clienții erau din ce în ce mai rari – am venit mai devreme acasă. L-am găsit pe Matei în casă cu Ramona, fosta mea colegă de clasă cu care mai ieșeam uneori la terase. Erau în plin amor. Nici nu-mi venea să cred că e adevărat ce văd. Mi se părea că văd un film prost.

Mă așteptam ca măcar să se simtă vinovați, sau măcar el să schițeze un gest că-i pare rău. Dar stăteau amândoi în fața mea, fără nicio jenă și mi-a spus că pot să-mi fac bagajul și să plec, pentru că el are deja cu Ramona o relație de mult timp și că oricum voia să-mi spună la un moment dat că ne vom despărți.

Mi se învârtea capul, îmi vâjâiau urechile, parcă mă dedublam și vedeam totul de la distanță, vedeam ca niște personaje dintr-un film, nu realizam că ceea ce se întâmplă e aievea. Am avut nevoie de un scaun să stau jos, până am încept să înțeleg.

Nu mai pot iubi niciun bărbat

Nu aveam unde să plec în noaptea aceea, era târziu, așa că am mai îndurat umilința de a dormi acolo, ei doi în pat, iar eu într-un fotoliu. Dimineață mi-am strâns bagajele, am anunțat la serviciu că nu mai vin, am urcat în primul tren și m-am dus acasă. După ce mi-am primit muștruluiala de la ai mei, mi-am găsit de lucru în oraș, la o cafenea. Mi-am luat și Bac-ul în vara ce a urmat, apoi m-am înscris la facultate în oraș. Nu e la nivelul celor din centrele universitare, dar nici nu mai contează.

Doar că de atunci nu mai pot ieși din starea asta. Nu reușesc să  mă mai apropii de oameni, nu mai pot iubi niciun bărbat. De câte ori încearcă cineva să se apropie de mine parcă mă blochez, nu am încredere, mă încearcă o mulțime de sentimente complexe și contradictorii și nu am curaj să merg mai departe. Mă retrag în carapacea mea și nu mai comunic cu nimeni.

Nu știu dacă e o depresie profundă, dar cert este că uneori, și să trăiesc mi se pare greu. Să supraviețuiesc, să respir, să conviețuiesc cu ai mei, să vorbesc cu oameni, totul mă obosește, mă irită, mă consumă nervos. Nu mai vreau decât să fiu lăsată în pace, singură, eventual cu cărțile mele pe care le citesc  pe nerăsuflate. Nici nu mai pot avea încredere în oameni, după ce am fost trădată de cea mai bună prietenă și de iubitul meu.

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!

Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!