Pe Oana Moșneagu lumea o știe din spoturile publicitare și din videoclipurile unor artiști de top, însă celebritatea a venit odată cu rolurile din „Fructul Oprit” și „Adela”, seriale difuzate de Antena 1. Poate ar fi cunoscut succesul mult mai devreme, însă Oana a așteptat timp de 6 ani până să se înscrie la UNATC. În interviul oferit în exclusivitate pentru Ego.ro, Oana ne-a vorbit despre marea ei pasiune pentru film.
Este una dintre cele mai apreciate actrițe de teatru și de film din România, însă, la început, Oana nu a avut prea mare încredere în talentul ei.
„Îmi pare rău că nu am intrat în contact cu domeniul mai devreme, că nu am avut curajul să dau la Facultatea de Teatru la 19 ani, dar, în același timp, cred că totul se întâmplă așa cum trebuie. Până la 25 de ani, vârsta pe care o aveam, când am devenit studentă la UNATC, am acumulat experiențe umane și profesionale diferite, care m-au îmbogățit pe interior și care mă fac omul care sunt astăzi.
Și mă bucur că știu ce înseamnă și cursurile unei facultăți nonvocaționale, programul fix al unei multinaționale, raportarea săptămânală, presiunea unui deadline. Și, mai important decât toate astea, am cunoscut în acea perioadă și în contextele respective oameni care mi-au devenit și rămas prieteni”, a povestit Oana Moșneagu pentru EGO.ro.
Cu toate acestea, Oana Moșneagu nu a stat acasă, așteptând să-i vină curajul, ci a încercat alte domenii. A lucrat în televiziune, la un post TV din orașul natal, și chiar a încercat un job la o multinațională.
„M-am angajat prima dată la 17 ani, am avut nevoia unei independențe cât de mică și m-am lovit de perioade în care situația financiară era una dificilă, mai ales între momentul demisiei din multinaționala la care lucram și admiterea la UNATC. Și știam că, într-un caz extrem, pot să apelez la ei mei, dar evitam pe cât posibil să le cer ajutorul”, ne-a mai spus actrița.
După ce și-a luat inima în dinți, lumea Oanei Moșneagu a început să se învârtă în jurul actoriei. A acceptat să joace în reclame și în videoclipuri, pentru a se familiariza cu platourile de filmare, dar și pentru a avea o sursă de venit.
„Oficial, drumul meu a început odată cu admiterea la UNATC, la 25 de ani. Practic, primii pași au fost câștigurile pentru amatori la care am mers până la vârsta asta. Și, printre ele, au fost și cele pentru reclame. Cam din reclame m-am întreținut la facultate. Reușeam să îmi fac banii, să merg și la cursuri și la repetiții”, a mai povestit actrița pentru EGO.ro.
Oana Moșneagu ne-a mărturisit că părinții ei nu au fost inițial de acord cu aceste schimbări profesionale, însă, pe parcurs, au înțeles că trebuie să-i fie alături, indiferent de alegerile făcute.
„Părinții mei au spus ce ar spune mare parte dintre părinți. Să îmi găsesc o meserie, care să îmi garanteze un viitor financiar și o stabilitate. Dar ăsta e rolul părinților, să te îndrume. Și e esențial, zic eu, să știe când să accepte că nu ai urmat calea către care te-au îndrumat ei și să înceapă să te susțină pe drumul ales de tine. Și ai mei mă susțin în acest moment”, completează Oana, pentru Ego.ro
Teama familiei era oarecum justificată. Mai ales că, în România, actorii nu primesc onorariile celor din Statele Unite sau chiar din Europa. Dovadă că, în ultimii doi ani, cei care fac parte din această industrie au fost extrem de afectați de restricțiile impuse de pandemie. Mulți chiar au rămas fără surse de venit.
„Dacă mă uit la unii colegi de generație, răspunsul e „nu”, nu se pot descurca. Și, drept dovadă, după absolvire, s-au angajat într-un domeniu oarecare, ca să poată supraviețui. Dacă mă uit la alții, se poate trăi, și încă bine. Nu există un răspuns general valabil, zic eu. Mai ales că e greu să fixezi în timp un „început” de drum comun pentru toți cei din breaslă.
Sunt mulți actori care își au începutul în liceul, într-o trupă de amatori. Alții îl au când ies pe poarta UNATC-ului sau la primul lor proiect important. Și alții, mai puțin norocoși, nu apucă să aibă un început”, a completat tânăra.
Din fericire, pandemia a prins-o într-un proiect de mare audiență. Așa că nu a stat pe tușă, precum mulți colegi de breaslă. Și în momentul de față, ea joacă în „Adela”. Pe lângă onorariu, acest serial îi oferă Oanei și alte satisfacții profesionale. Ceea ce o fascinează pe tânără este că, prin prisma producțiilor tv de acest gen, are șansa să lucreze cu marii noștri actori. De la care, inevitabil, învață tainele profesiei.
„Cer sfaturi și păreri. Și în proiectul din care fac parte acum, „Adela”, mă îndrept către Anca Sigartău de cele mai multe ori. Și, în general, încerc să «fur» meserie de la actorii din jurul meu. Profesorii de la facultate mi-au fost repere. Iar acum, actorii cu experiență, de care sunt înconjurată.
Mi-aș fi dorit să fi avut și eu ocazia să împart platoul cu maeștrii precum domnul Gheorghe Dinică sau domnul Marin Moraru. Din fericire, mai sunt mulți actori care au un drum lung în față de parcurs. Și sper să am ocazia să împart scena sau platoul de filmare cu ei”, a mai spus Oana pentru EGO.ro.
Chiar dacă interpretează un personaj negativ, acest rol i-a adus notorietate. Și a plasat-o pe Oana în topul celor mai îndrăgite tinere actrițe din România.
„Sincer, pentru mine un rol negativ e mult mai «apetisant» decât unul pozitiv. Dar, în același timp, nu am avut niciodată un personaj pozitiv de anvergura celui pe care îl am în „Adela”. Așa că mai am timp să mă răzgândesc. Și, mai mult decât atât, „Adela” este cel mai mare proiect în care am fost implicată până acum. Așa că era inevitabil să nu îmi aducă cea mai mare expunere, fie că aveam personaj negativ sau pozitiv”.
Nu știe să ne spună dacă se simte mai atrasă de personajele negative. Mai ales că niciun regizor nu i-ar fi sugerat că fizionomia ei inspiră mai mult către un astfel de rol.
„A contat că am o față pe care unii regizori o căutau pentru un anumit personaj. Fie că vorbim despre o reclamă, videoclip sau serial. Nu știu dacă mă ofertează mai degrabă un rol negativ. Tocmai pentru că nu am avut unul pozitiv atât de mare și nu prea am cu ce să compar. Dar, așa cum domnul Radu Gabriel, care mi-a fost profesor, ne îndemna să facem, încerc să joc oameni, nu personaje. Și cred că răutatea, egoismul, invidia, frustrarea, gelozia, dar și opusurile lor, pot fi trăite de orice om.
Toți suntem capabili de oricare dintre ele și le putem scoate la suprafață dacă se construiește un context care să le declanșeze. Fiecare alegem ce să alimentăm în interiorul nostru. Dacă noi, ca oameni, suntem predispuși la a fi buni, răutatea, manifestată sub orice formă, vine ca o consecință a unor suferințe, neajunsuri, traume și dureri.
Așa că îmi doresc ca personajele mele să transmită dincolo de ce manifestă aparent. Să aibă o complexitate umană care să facă dificilă catalogarea lor drept «rele» sau «bune»”, ne-a mai mărturisit Oana.
Actrița precizează că, de când și-a făcut curaj și a dat admitere la UNATC, visul ei a fost de a juca în filme. Fie că este vorba de lungmetraj, fie de serial sau chiar scurtmetraj.
„Când am ales să dau admitere la UNATC, am făcut-o pentru că îmi doream să fac film. Întrucât am studiat Actorie la Facultatea de Teatru, ușor, ușor, am ajuns să îmi doresc să fac și teatru. O specializare pe film nu există pentru secția de Actorie. Dar, dacă am de ales, aleg filmul”.