Foarte multe persoane, în special cele vârstnice, au obiceiul de a se „întinde” puțin după amiaza, pentru a-și recâștiga energia. Dar puțini știu că acesta este obiceiul zilnic care crește cu până la 40% riscul de Alzheimer. Detaliul comun la cei care ajung să facă Alzheimer este că dorm mai mult de o oră, după amiaza.
Somnul de după amiază este o parte normală a îmbătrânirii. Dar, dacă este zilnic și mai mult de o oră, atunci ar putea anunța boala Alzheimer. Odată ce demența sau deficiența cognitivă ușoară, sunt diagnosticate, frecvența și/sau durata somnului se accelerează rapid.
Până recent se credea că somnul în timpul zilei la persoanele în vârstă servește doar pentru a compensa somnul slab din timpul nopții. Dar un studiu recent condus de UC San Francisco și Harvard Medical School împreună cu Brigham and Women’s Hospital se îndepărtează de teoria aceasta. În schimb, arată că demența poate afecta neuronii care promovează trezirea în zone cheie ale creierului. Asta afirmă cercetătorii în lucrarea lor publicată în Alzheimer’s and Dementia: The Journal of the Alzheimer’s Association.
„Am descoperit că asocierea dintre somnul excesiv în timpul zilei și demență a rămas, după ajustarea pentru cantitatea și calitatea somnului pe timp de noapte”, a spus coautorul principal Yue Leng de la UCSF, referindu-se la datele din studiu.
„Acest lucru a sugerat că rolul somnului în timpul zilei este important în sine și este independent de somnul nocturn”, a spus Leng, care a colaborat cu dr. Kun Hu, de la Harvard Medical School, autorul principal al lucrării.
În cadrul studiului, cercetătorii au analizat date de la 1.401 de seniori. Aceștia au fost urmăriți timp de până la 14 ani. Participanții aveau o medie de vârstă medie de 81 de ani și aproximativ trei sferturi dintre ei erau femei. Aceștia au purtat un dispozitiv asemănător unui ceas, care urmărea mobilitatea. Fiecare perioadă prelungită de inactivitate de la 9 a.m. până la 7 p.m. a fost interpretat ca „un pui de somn”.
Dispozitivul a fost purtat în fiecare an în mod continuu timp de până la 14 zile, iar o dată pe an fiecare participant a fost supus unei baterii de teste neuropsihologice pentru a evalua cogniția. La începutul studiului, 75,7% dintre participanți nu au avut nicio afectare cognitivă, în timp ce 19,5% au avut o afectare cognitivă ușoară și 4,1% au avut boala Alzheimer.
Pentru participanții care nu au dezvoltat tulburări cognitive, somnul zilnic a crescut cu o medie de 11 minute pe an. Rata de creștere s-a dublat după un diagnostic de afectare cognitivă ușoară la un total de 24 de minute și aproape s-a triplat, la un total de 68 de minute de somn pe zi, după un diagnostic de boală Alzheimer.
Cercetătorii au analizat cei 24% dintre participanții care aveau cogniție normală la începutul studiului, dar au dezvoltat boala Alzheimer șase ani mai. Apoi i-au comparat cu cei a căror cogniție a rămas stabilă și au descoperit diferențe în obiceiurile de somn. Participanții care dormeau mai mult de o oră pe zi și cel puțin o dată pe zi au avut un risc cu 40% mai mare de a dezvolta Alzheimer decât cei care dormeau mai puțin de o oră pe zi.
Cercetarea confirmă rezultatele unui studiu din 2019. Autorul acestuia a fost primul care a descoperit că bărbații mai în vârstă care dormeau două ore pe zi aveau un risc mai mare de a dezvolta tulburări cognitive decât cei care dormeau mai puțin de 30 de minute pe zi. Studiul actual se bazează pe aceste constatări evaluând atât somnul în timpul zilei, cât și cogniția în fiecare an, abordând, prin urmare, direcționalitatea, notează Leng.
Creșterea timpului de somn de după amiază este explicată într-un studiu din 2019, realizat de alți cercetători UCSF. Acesta compară creierul post-mortem al persoanelor cu boala Alzheimer cu cel al persoanelor fără tulburări cognitive. S-a descoperit că cei cu boala Alzheimer au mai puțini neuroni care favorizează trezirea în trei regiuni ale creierului.
Aceste modificări neuronale par a fi legate de „încurcăturile tau”. Aceasta este denumirea pentru cea mai specifică trăsătură a bolii Alzheimer. Încurcăturile tau se caracterizată prin activitatea crescută a enzimelor care determină plierea și aglomerarea greșită a proteinei tau. Acestea se acumulează în creier și duc la moartea neuronilor. Practic, creierul se atrofiază la pacienții cu boala Alzheimer.