Așa cum există specii de necuvântătoare protejate de lege în România, la fel se întâmplă și cu o parte din flora existentă în țara noastră. Numeroase plante sunt ocrotite prin acte normative cu scopul de a permite perpetuarea speciei. Amenzile pentru cei care distrug aceste flori sunt usturătoare. Iată 4 plante de care nu tebuie nu trebuie să te atingi, ci doar să te bucuri privindu-le.
Țara noastră are o climă temperat-continentală, care a permis dezvoltarea unor specii de plante de o frumusețe aparte. Și pentru că de-a lungul timpului multe dintre ele au ajuns în pragul dispariției, legiuitorii le-au inclus într-un sistem de protecție. Cei care le rup sau le distrug plătesc amenzi de până la 5.000 de lei.
Laleaua pestriță
Lalaeua pestriță sau bibilica se găsește într-un singur loc în România. Ea înflorește în această perioadă a anului și poate fi văzută în Geoparcul Paltoul Mehedinți. Cunoscută local și sub denumirea de „Planta Șah”, laleaua pestriță rezistă cel mult 14 zile, iar dimensiunea ei nu depășește 20 de centimetri.
Bujorul românesc
A fost inclusă pe lista plantelor ocrotite înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial și o putem întâlni izolat, în Oltenia, Pădurea Călugărească, dar și în Dobrogea între Tuzla, Mangalia, Babadag, Niculițel și Baia. Se deosebește de bujorul de grădină prin faptul că floarea ei are mai puține petale, iar frunzele sunt mai dens sectate și mai adânc.
Citește și: „Ce semnificație are bujorul. Este oficial floarea națională a României”
Sângele Voinicului
Cunoscută sub denumirile științifice de Nigritella rubra și Nigritella nigra, floarea sângele voinicului este una dintre cele 58 de specii de orhidee. Această plantă se găsește în munții Carpați, iar florile ei sunt inflorescente conice, de culoarea vaniliei. Perioada de înflorire este mai-iunie și rezistă până cel mai târziu în septembrie. Pentru a putea fi deosebite, Nigritella nigra are florile rotunde și bat spre culoarea negru, în timp ce Nigritella rubra are florile mai lunguiețe asemenea trandafirilor.
Bulbucii de munte
Face parte tot din categoria plantelor protejate prin lege. Este foarte rară și se găsește în Carpații Orientali, Meridionali și Occidentali, în zonele de pădure, pășuni, poieni sau locuri umede. Tulpina ei ajunge la o înălțime de până la 60 cm, iar floarea este formată din 10 sepale aproape rotunde, care stau împreunate.
Florile au culoarea galbenă, iar atunci când îmbobocesc sunt verzui. Bulbucii de munte înfloresc în lunile mai, iunie și iulie.