Pe numele din buletin Andrei Ropcea, solistul a cunoscut celebritatea alături de Marius Moga, pe vremea când făceau parte din trupa MoRandi. Deși proiectul era unul de succes, băieții obținând performanțe marcante și bucurându-se de popularitate în peste 20 de țări, datorită pieselor, ei au ales să o ia pe drumuri separate, către o carieră solo. Totuși, cei 8 ani de MoRandi nu poți fi trecuți cu vederea, căci au reprezentat pentru fiecare cea mai prielnică perioadă din cariera lor. Randi a mărturisit, în exclusivitate pentru EGO.ro, că succesul de care se bucurau la începutul anilor 2000 nu le-a schimbat deloc caracterul și că nu s-au folosit de notorietate pentru a deschide anumite uși.
EGO.ro: Poate că nu toată lumea știe că de-a lungul timpului ai compus piese pentru foarte mulți artiști de la noi. S-a întâmplat însă vreodată să te gândești la o piesă pentru un anume artist și la final să îți placă atât de mult încât să o păstrezi pentru tine? Dacă da, ne poți spune despre ce piesă este vorba?
Randi: Oho, s-a întâmplat cu multe piese. Iată, una pe care o știți și cu care am început să cânt, în limba română, e „Prietena ta!” Eu îmi plănuisem să i-o dau lui Uddi, care era artistul nostru pe atunci, însă destinul și-a spus încă o dată cuvântul și a făcut să rămână a mea.
Aveai 21 de ani când ai cunoscut succesul alături de Marius Moga. Spune-mi sincer ți s-a urcat succesul la cap sau aveați atât de multe proiecte încât nici nu aveai timp să fii arogant cu cineva?
Pentru aroganță este mereu timp! (râde). Lăsând gluma la o parte, aveam foarte multă treabă în perioada aceea și nu aveam timp nici să dorm, iar aroganța nu era și nu este sportul meu preferat. În schimb, ironia este o armă albă la care nu pot să renunț.
Ai încercat vreodată, în acea perioadă, când erai doar un copil, să profiți de pe urma celebrității tale pentru a obține mai ușor un serviciu? Mă refer aici la coada de la ghișeu, ori o programare undeva?
Nu am încercat, pentru că pur și simplu se întâmpla. Veneau aceste avantaje fără să depun efort. Cred că lumea este mai tolerantă, docilă și mai dispusă să facă mici gesturi pentru cei pe care îi văd la TV și îi admiră. Deci, nu a fost nevoie să dau cu piciorul în ușă, pentru că ușile s-au deschis singure.
Citeam zilele trecute la tine pe Instagram că ai avut mereu îndoieli în existența lui Dumnezeu. În ce crezi cu adevărat?
În noi! Cred în tot ce este frumos, profund și în tot ce unește oamenii de pretutindeni! Iubirea, compasiunea, empatia, recunoștința, sunt sentimente care ne ridică dincolo de limitările fizice.