Războiul din Ucraina i-a trezit amintiri lui Christian Sabbagh. „Am revăzut scene din Liban, din copilăria mea. Am retrăit acele momente” EXCLUSIV

Christian Sabbagh, prezentatorul Știrilor Kanal D, înțelege ceea ce se întâmplă și astăzi în Ucraina, nu doar prin prisma unui jurnalist de război, ci și prin ochii copilului care a trăit sub semnul războiului din Liban. În interviul acordat în exclusivitate pentru EGO.ro, el ne povestește despre copilăria lui printre atentate și orașe distruse, despre stabilirea în România, dar și despre rolul de tată. Ne-a mai dezvăluit, cu acest prilej, și adevăratul motiv pentru care nu a putut să se înscrie la Academia de Poliție.

Christian Sabbagh, amintiri dureroase din copilărie

Christian Sabbagh, prezentatorul Știrilor Kanal D, ne-a acordat un interviu, în care a atins și subiectul copilăriei.

EGO.ro: Ești printre acei jurnaliști care nu s-au ferit niciodată să iasă pe teren și să fie în mijlocul acțiunii. Știu că ai fost corespondent din Ucraina pentru Știrile Kanal D. Cum a fost toată acea experiență?

Christian Sabbagh: Războiul este urât, indiferent unde se petrece, în Orientul Mijlociu, Africa sau Europa. Cel mai mult au avut de suferit civilii, ei sunt victimele reale ale oricărui război. A fost sfâșietor să văd, intrând în Ucraina, oamenii care fugeau cu ce au putut lua cu ei ca să își salveze copiii, din cozile uriașe cu mașini, unii se desprindeau și luau prin ger la pas cu copiii de mână. Vezi doar suferință, lacrimi, copiii care în loc să crească într-un cămin, să aibă ce le trebuie, sunt nevoiți să ia calea exilului. Am revăzut scene din Liban, din copilăria mea. Am retrăit acele momente. Problema refugiaților o știu bine, m-am ocupat de asta ani de zile, am relatat și despre refugiații sirieni care încercau să forțeze granița dintre Turcia și Grecia. Este o dramă care se va întinde pe generații, sunt țări distruse aproape în totalitate și oamenii nu au unde să se mai întoarcă.

Ți-a fost vreodată teamă sau toate privirile refugiaților, lipsite de orice speranță, te-au făcut să te gândești mai mult la ei decât la propriile temeri?

Atunci când te uiți în ochii unui copil și vezi suferința prin care trece, nu te mai poți gândi la nimic altceva, îți dorești să poți schimba lumea. Evident că nu te mai gândești la tine, privirea îți pătrunde adânc în suflet și de piatră dacă ai fi și tot nu ai putea rămâne indiferent.

„Am crescut în război de mic”

Nu este pentru prima dată când ești corespondent de război, însă cred că este prima dată când ești atât de aproape de țară. Se spune că toți care participă în zone de război suferă de sindromul de stres post-traumatic. S-a adeverit și în cazul tău?

Nu, curios nu, și probabil că explicația este că eu am crescut în război de mic. Te obișnuiești cu războiul. Îmi amintesc când erau bombardamente în Beirut, eu locuiam la etajul 9 în centrul orașului, ieșeam pe balcon să văd unde se bombardează, așa făceau și ceilalți copii, vecini. Vedeam unde aveau loc luptele, vedeam unde cădeau obuzele. Devenise parte din cotidian. Mergeam la școală și aveau loc atentate, eram nevoiți să trecem linia de demarcație dintre zona creștină și musulmană, și existau lunetiști care împușcau civili și de-o parte și de alta. Știam că există un risc uriaș, dar te obișnuiai, devenise un stil de viață.

Știu că inițial ai vrut să fii polițist, nu jurnalist. Ai regretat vreodată că nu ai urmat această pasiune sau ai avut vreun moment în care să vrei să renunți la jurnalism?

Nu. Așa a fost să fie. Dosarul meu de cadre nu era bun, eu având dublă cetățenie și, după Revoluție, legislația nu era aliniată cerințelor lumii moderne și eu nu eram dispus să renunț la una dintre cetățenii.

„Soția mea știe cu cine s-a căsătorit, că jurnalismul face parte din ADN-ul meu”

Cum le-ai explicat copiilor mai mici despre ceea ce se întâmplă acum în Ucraina și că trebuie să pleci în zona de conflict?

Le-am explicat, atât cât pot ei înțelege, mai ales celor mici, că războiul este urât oriunde în lumea asta. Că există multă suferință, că există copii care nu mai au casă, jucării, care nu mai pot merge la grădiniță.

Care a fost reacția soției tale sau ea se aștepta să iei această decizie, mai ales că știa cu cine s-a căsătorit?

Știa cu cine s-a căsătorit, că face parte din ADN-ul meu să mă dedic profesiei mele, pentru că este una de vocație. A înțeles că sunt jurnalist și este de datoria mea să văd și să relatez istoria clipei. Este de datoria jurnalistului să vadă cu ochii lui ce se petrece, ca să relateze corect, mai ales având în vedere războiul informațional paralel. Există atât de multă dezinformare, încât trebuie să îți iei informația de la sursă.

„Fiul cel mare nu mai are activități cu mine, acum avem discuții ca de la bărbat-la bărbat”

Apropo de copii, am văzut pe Instagram că fiica ta, Anais, cântă excepțional la pian. De la tine moștenește talentul sau tu ai învățat notele alături de ea?

Din păcate, nu am ureche muzicală, nu am talent nici la dans. O moștenește pe Iulia, are și un talent înnăscut. În general, copiii au talente ascunse, datoria părinților este să le descopere și să le șlefuiască. Iulia stă cu ea și știe notele. Eu văd doar multe clape și mă încurc în ele (râde).

Ce fel de activități ai cu copiii tăi mai ales că sunt de vârste diferite și în etape diferite ale vieții lor?

Edi este la vârsta la care nu mai are activități cu mine, neapărat. Are cercul lui de prieteni, studiază. A fost perioada sesiunii și își dorește numai note de 10, este foarte ambițios. Vorbim de la bărbat la bărbat despre geopolitică, legislație, politică. Discuțiile cu el mă fascinează întotdeauna, este un băiat cult, o enciclopedie ambulantă. Cu Yasmin mă port ca și cu ceilalți mai mici, Anais și Christian Jr., mergem la cumpărături, în parc, ne distrăm, avem activități diverse. Încercăm să le ocupăm timpul celor mici ca să limităm accesul la tabletă sau telefon.

Cum sunt lucrurile la voi în casă?

Avem aceleași preocupări ca orice altă familie. Viața noastră gravitează în jurul copiilor, iar Iulia este o mama excepțională. Eu caut mereu să găsesc un echilibru între profesie și viața personală. În weekenduri avem activități diverse cu copiii, mergem la mare, munte, în parc.

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!