O carte care demolează stereotipurile despre război și despre rolul femeilor pe front face valuri printre cititori. „Războiul nu are chip de femeie”, scrisă de laureata Premiului Nobel Svetlana Aleksievici, aduce o perspectivă profund emoționantă și realistă asupra ororilor celui de-al Doilea Război Mondial, văzute prin ochii celor care au fost pe linia întâi: femeile. Această lucrare cutremurător de sinceră ne face să reflectăm asupra sacrificiilor lor, asupra nedreptății istoriei și asupra impactului unui conflict devastator asupra vieții celor care au luptat.
Publicată în 1985 și republicată ulterior, cartea Svetlanei Aleksievici nu este doar un document istoric, ci o compilație de mărturii emoționante, culese timp de șapte ani de la femei care au luptat pentru Uniunea Sovietică. Prin vocea acestor supraviețuitoare, autoarea reușește să aducă la suprafață un adevăr necenzurat despre front, unul care nu se regăsește în manualele de istorie.
Mulți cititori mărturisesc că această carte nu poate fi citită fără o pauză de respiro. „Când citesc ficțiune istorică plâng, dar este cu totul altceva în cazul acestei cărți. Aici nu este ficțiune, ci realitatea crudă. O realitate care zguduie sufletul”, mărturisește o cititoare.
De multe ori, când vorbim despre război, ne imaginăm soldați viteji, comandanți strategici și bătălii epice. Dar ce se întâmplă atunci când ne gândim la femeile care au fost acolo, la lunetiste, piloți, transmisioniste, sanitare sau bucătărese?
„Războiul miroase a bărbat”, spune una dintre eroinele cărții. În mijlocul ororilor, tinerele fete care plecau pe front cu cosițe lungi și vise de patriotism se transformau rapid în soldați tunsi militărește, cu arme mai mari decât ele. Nu încetau să fie femei, dar rolul lor era unul cu totul diferit de ceea ce societatea le pregătise. Ele puneau flori în vârful baionetelor și, chiar în cele mai cumplite momente, căutau frumusețea într-o lume devorată de moarte.
Dacă pe front bărbații le-au respectat, le-au protejat și le-au privit ca pe camarazi egali, în viața civilă, lucrurile au stat altfel. Femeile care au luptat au fost privite cu suspiciune, iar în loc de recunoștință au primit batjocură.
„Cum ne-a întâmpinat Patria? Nu pot să-mi amintesc fără să mă bufnească plânsul. Au trecut patruzeci de ani, și tot îmi mai ard obrajii. Bărbații tăceau, dar femeile… Ne strigau: «Știm noi ce-ați făcut voi acolo! I-ați ispitit cu trupurile voastre pe bărbații noștri! C…ve de război!»”, spune una dintre mărturiile din carte.
Multe dintre aceste femei nu au fost cerute în căsătorie, nu au avut o familie, pentru că societatea nu le-a privit ca pe eroine, ci ca pe o problemă. Asta deși ele și-au sacrificat tinerețea, au stat între tranșee, au suferit de frig, de foame, de frică, și au pierdut prieteni și camarazi.
Citește și: 6 cărți inspiraționale pentru femei. Povești despre curaj, emoție și profunzime
„Războiul nu are chip de femeie” este un omagiu adus curajului, durerii și rezistenței feminine. Cu un stil narativ unic, Aleksievici reușește să aducă la lumină voci care ar fi fost altfel uitate. Mărturiile sunt greu de citit, dar necesare.
Această carte nu este doar despre război. Este despre umanitate, despre supraviețuire, despre suferință și despre o istorie pe care nu avem voie să o ignorăm.
Fiecare pagină este o lecție despre prețul libertății, despre curajul pe care nu-l vedem întotdeauna și despre sacrificiile făcute de cei care au crezut în ceva mai mare decât ei înșiși. Pentru oricine dorește să înțeleagă adevărata față a războiului, această carte este o lectură obligatorie.