Rușinea la copii: cauze, impact și metode eficiente de gestionare

Rușinea este o emoție pe care fiecare copil o experimentează la un moment dat, fie că este vorba de o greșeală, de un moment neplăcut sau de o întâlnire cu persoane necunoscute. Această reacție naturală poate fi vizibilă prin gesturi precum ascunderea feței în palme, evitarea contactului vizual sau refuzul de a vorbi. Modul în care copiii învață să gestioneze rușinea depinde în mare măsură de sprijinul pe care îl primesc din partea părinților și de modul în care aceștia îi ajută să înțeleagă și să accepte emoțiile dificile.

Cum se dezvoltă rușinea la copii?

Studiile arată că rușinea începe să se manifeste încă din primii ani de viață. Cercetătorul Michael Lewis, expert în dezvoltarea emoțională a copiilor, a descoperit că această emoție apare în jurul vârstei de 2-3 ani, odată ce copilul devine conștient de sine și începe să perceapă așteptările celor din jur. Un studiu publicat în Journal of Child Psychology and Psychiatry sugerează că acei copii care sunt criticați frecvent sau comparați constant cu alții pot dezvolta o rușine mai intensă, care le afectează încrederea în sine și exprimarea emoțională.

Psihologul Delia Plugariu subliniază că „un copil rușinos este cel care evită situațiile sociale, nu se simte confortabil în fața străinilor și are dificultăți în a exprima ceea ce simte”. Ea explică, de asemenea, că rușinea nu este același lucru cu introversia, ci este influențată de factori precum temperamentul copilului, experiențele de viață și mediul în care acesta crește.

Semne că un copil se confruntă cu rușinea

Deși fiecare copil reacționează diferit, există câteva semnale care pot indica faptul că un copil experimentează rușinea într-un mod care îi afectează comportamentul și interacțiunile:

Legătura unică dintre tată și fiică. Cum influențează viața și dezvoltarea copilului

În trecut, rolul tatălui era adesea asociat strict cu asigurarea bunăstării materiale a familiei, în timp ce mama era văzută ca principalul sprijin emoțional al…

Alerta DNSC: cum sunt păcăliți îndrăgostiții pe platformele de dating și ce trebuie să știi pentru a evita fraudele

Luna iubirii vine nu doar cu declarații de dragoste și gesturi romantice, ci și cu o creștere alarmantă a înșelătoriilor sentimentale pe platformele de dating…

• evită contactul vizual și își pleacă privirea în fața altor persoane;
• își ascunde fața în palme sau se retrage în spatele unui adult;
• roșește, transpiră sau devine neliniștit în situații sociale;
• refuză să vorbească sau să răspundă la întrebări când este în centrul atenției;
• își schimbă brusc comportamentul, devenind fie foarte tăcut, fie agitat;
• se învinovățește des, spunând „nu sunt bun la asta” sau „nu pot face asta”.

Psihologul Brené Brown definește rușinea ca fiind „acea senzație dureroasă de a crede că suntem imperfecți și, prin urmare, nedemni de iubire și apartenență”. Copiii pot resimți rușinea mai profund dacă sunt expuși frecvent criticilor, comparațiilor sau situațiilor în care se simt excluși.

Factori care influențează apariția rușinii

Rușinea nu apare la toți copiii în același fel, iar intensitatea acestei emoții poate varia în funcție de mai mulți factori:

• Mediul familial – Copiii crescuți într-un mediu cald și susținător tind să gestioneze mai bine rușinea, în timp ce cei care sunt criticați frecvent pot deveni mai retrași.
• Personalitatea – Unii copii sunt, în mod natural, mai sensibili la feedback-ul negativ și pot resimți rușinea mai intens.
• Interacțiunile sociale – Copiii care sunt ridiculizați sau certați în fața altora pot experimenta un sentiment puternic de rușine, ceea ce le poate afecta încrederea în sine.

Dacă această emoție nu este gestionată corect, poate duce la anxietate și izolare socială, având un impact negativ asupra dezvoltării emoționale a copilului.

Impactul rușinii pe termen lung

Rușinea resimțită în mod frecvent poate influența atât dezvoltarea emoțională, cât și relațiile sociale ale copilului. Psihologul June Tangney avertizează că rușinea cronică duce la sentimente de inadecvare și izolare emoțională. Copiii care se confruntă constant cu această emoție pot deveni excesiv de autocritici și pot avea gânduri de tipul „nu sunt bun de nimic” sau „sunt o persoană rea”.

De asemenea, rușinea poate afecta și interacțiunile sociale ale copilului. Printre efectele posibile se numără:

• Timiditatea excesivă – Un copil care se teme că va fi judecat poate evita interacțiunile sociale și poate avea dificultăți în a lega prietenii.
• Teama de eșec – Copiii care asociază rușinea cu greșelile pot refuza să încerce lucruri noi, de teama că vor fi criticați.
• Evitarea confruntărilor – Rușinea poate face ca un copil să accepte situații nedrepte sau să nu își exprime opiniile.

În unele cazuri, rușinea poate genera chiar comportamente defensive, cum ar fi agresivitatea sau opoziționismul. Un copil care a fost ridiculizat la școală poate reacționa cu furie, încercând să mascheze sentimentul de vulnerabilitate.

Cum îi pot ajuta părinții pe copii să gestioneze rușinea?

Pentru a preveni efectele negative ale rușinii, părinții trebuie să sprijine copiii în gestionarea acestei emoții. Psihologul Delia Plugariu recomandă câteva strategii eficiente:

Normalizați rușinea și vorbiți despre ea

Explicați copilului că rușinea este o emoție normală și că toată lumea o experimentează la un moment dat. Povestiți despre momentele în care și voi v-ați simțit rușinați și cum ați depășit acele situații.

Evitați criticile și etichetarea

Evitați expresii precum „ești prea timid” sau „de ce te porți așa?”. În schimb, validați emoțiile copilului și spuneți-i: „Am observat că ți-a fost greu să vorbești în fața clasei. E normal să te simți emoționat”.

Construiți încrederea în sine

Încurajați copilul să încerce lucruri noi și lăudați-l pentru efort, nu doar pentru rezultate. Spuneți-i: „Sunt mândru de tine că ai încercat să reciți poezia, chiar dacă ai avut emoții”.

Ajutați-l să schimbe perspectiva

Când copilul își exprimă gânduri negative despre sine, încurajați-l să vadă situația dintr-o altă perspectivă. Întrebați-l: „Dacă un prieten ar fi în locul tău, ce i-ai spune?”.

Creați un mediu sigur

Acasă trebuie să fie un loc în care copilul se simte acceptat și iubit indiferent de greșelile pe care le face. Oferiți-i sprijin și asigurați-l că este apreciat așa cum este.

Exersați expunerea treptată

Dacă rușinea îl împiedică să participe la activități sociale, ajutați-l să se expună treptat. Exersați împreună un discurs acasă sau folosiți jocuri de rol pentru a-l ajuta să capete încredere.

Prin răbdare, sprijin și înțelegere, părinții îi pot ajuta pe copii să învețe să-și gestioneze rușinea într-un mod sănătos, oferindu-le astfel șansa de a se dezvolta armonios și de a avea relații sociale echilibrate.

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!