În contextul cutremurlor din ultima perioadă care au avut loc în Turcia, Siria, dar și în România, tot mai mulți români au început să își pună problema rezistenței locuinețelor la seisme puternice. Specialiștii ne dau exemplul caselor de la țară, cele în care au locuit bunicii și străbunicii noștri, care au fost construite să reziste. Cele mai multe dintre ele au au trecut cu bine peste cutremurul din 1977, iar unele chiar și peste cel din 1940.
Casele țăranilor români și-au dovedit eficiența și au trecut testul timpului și al expunerii la cutremure. O demonstrează o casă specifică din județul Gorj, zonă care recent a fost lovită de un seism cu magnitudine de 5,7 pe Richter, cel mai puternic de până acum.
Locuința provine din Târgu Cărbunești și este expusă în cel mai mare muzeu în aer liber din România, cel de la Sibiu. Casa construită în secolul al XIX-lea a fost demontată ulterior și refăcută în muzeul de la Sibiu, în 1980.
„Casa din Târgu Cărbuneşti (…) vorbeşte despre nişte valori ale arhitecturii tradiţionale şi, dacă vreţi, poate să devină oricând un exemplu pentru ceea ce înseamnă o locuire sustenabilă. Poate să inspire oricând pe trăitorul în societatea contemporană, pe cel care vrea să îşi construiască o casă.
La o simplă privire a acestui monument, aşa cum îl numim noi, a acestei case pe două nivele, pe două caturi, cum spuneau ţăranii, cum spuneau chiar meşterii care au făcut-o, spuneam că o asemenea construcţie inspiră de la materialul ales, stejarul specific zonei, folosit la structura casei, până la învelitoarea casei, acea şindrilă cum o numeau ei, realizată tot din lemn de stejar, lemn de esenţă tare, lemn cu durabilitate, lemn cu poveste. Dar ceea ce este extraordinar la această arhitectură, la aceste construcţii este tocmai conexiunea lor (…) extraordinară cu natura”, a declarat pentru Agerpres directorul Muzeului în aer liber, Lucian Robu.
Casa a fost construită din stejar bine ales, de către meșteri care au știu să îl cioplească și să îl îmbine. Așa-numitele cheutori au rolul de a susține grinzile și ajută construcția să treacă cu bine peste cutremure de magnitudine mare, permițând structurii să se balaneseze ușor.
„Aceste bârne care ies le denumim noi cheutori sau juxtapuneri, care sunt practic îmbinate una în alta, nişte crestături, nişte cioplituri, meşterii le spuneau crestături, asta permite casei ca la momentul în care sunt aceste cutremure sau sunt chiar alunecări de teren, mişcări de falii, practic cheutorile acestea permit elementelor structurale să se balanseze uşor, să se mişte, nu stau într-o structură rigidă.”, a explicat Lucian Robu.
Arhitectura unei asemenea case impresionează specialiştii de pretutindeni. Meşterii ştiau să aleagă bine stejarul care trebuia tăiat şi prelucrat pentru a construi o casă rezistentă sute de ani. Potrivit directorului muzeului din Sibiu, aceste case cu estetica lor l-au impresionat inclusiv pe Constantin Brâncuși.
În plus, aceste locuințe prezintă și alte avantaje. Datorită faptului că pereții sunt dați cu var, deci respiră, cei care locuiesc într-o asemenea casă se bucură vara de răcoare, iar iarna căldura nu se pierde, întrucât pereții sunt făcuți din lemn și izolați cu pământ galben.
Construcţiile în armonie cu natura, meşterii care mai ştiu tehnicile care s-au dovedit, în sute de ani, durabile, pereţii şi tavanele construite din lemn şi eventual izolate cu pământ, folosirea inclusiv a unor cuie din lemn de esenţă tare – toate acestea fac ca acele case bătrâneşti să fie rezistente şi să nu se prăbuşească la cutremure.
„Acesta este secretul: meşterii, cu practicile şi instrumentarul de acolo (locul de unde provine o casă – n.r.), folosind acelaşi tip de lemn”, a adaugat Lucian Robu.
Citește și: „Cea mai sigură clădire din București în caz de cutremur major. Este proiectată să reziste la seisme de peste 9 grade”