Solista Simona Secrier, văduva marelui artist Mihai Constantinescu, a revenit pe scenă, cu mari emoții, la doi ani și jumătate de la tragedie. Femeia îndoliată ne-a povestit, în emoționantul interviu exclusiv pentru Ego.ro, despre dragostea de dincolo de moarte pentru Mihai, despre ultimele lui luni de viață: ”Era în comă. Nu știu dacă mă auzea, doctorii spuneau că nu, dar eu credeam că da. Îi citeam rugăciuni, îi povesteam. Eram toată ziua la spital, am făcut totul din dragoste, nu mi s-a părut nimic chinuitor”. Mihai Constantinescu a încetat din viață pe 29 octombrie 2019.
Simona Secrier a găsit puterea, la doi ani și jumătate de la decesul soțului ei, Mihai Constantinescu, pe care l-a idolatrizat, să se întoarcă, pe scenă, la mai vechea ei pasiune, muzica. Solista ne-a vorbit cu însuflețire despre această revenire benefică:
”Am putut reveni pe scenă, chiar am avut emoții. Merg cu mare drag unde sunt invitată, am fost și la un festival pentru copii, de la Moreni, unde mergea mereu și Mihai. M-au invitat și în juriu, m-am bucurat de copii talentați, m-am reîntâlnit cu prietenii comuni”.
Simona a dat timpul înapoi și ne-a făcut dezvăluiri despre ultimele luni de viață ale lui Mihai Constantinescu. Atunci, ea a renunțat la muzică, dar și la serviciul de economist, pentru a-i fi alături soțului, grav bolnav:
”În 2018 și în 2019 am fost cu Mihai prin spitale, a fost operat la inimă, i s-au schimbat ambele valve, apoi una n-a mai funcționat, a luat și un microb din spitale, care i-a dăunat, i s-a extirpat un rinichi. Am fost cu toată ființa mea alături de el, am lăsat și job-ul meu, de economist, am stat acasă cu el, apoi în spital, ca să-l ajut. Toți avem supărări, el s-a consumat foarte mult după ce a fost dat afară din casă, atunci au început problemele cu inima”.
Simona nu s-a dezlipit de patul lui de spital, în ultimele două luni de viață ale artistului Mihai Constantinescu. Spera într-o minune:
”În ultimele două luni a fost în comă profundă. Semne mai existau, tot speram să-și revină. Se mai întindea, căsca, nu știu dacă mă auzea, doctorii spuneau că nu, dar eu credeam că da. Îi citeam rugăciuni, îi povesteam… Medicii spuneau că sunt reflexe involuntare. Am suferit și eu, la rândul meu. Mă gândeam că, la cât bine a făcut omul acesta, nu merită să se chinuiască atât. Chiar îmi spunea Mihai: ”Nu vreau să pic pe capul nimănui. Mai bine plec, decât să chinuiesc pe cineva, la rândul meu”. Dar, am făcut totul din iubire, toți îmi ziceau că sunt obosită, să nu mai stau atât de mult în spital, dar nu eram. Cred că primeam putere de la Dumnezeu. Mă mai duceam acasă, ca să fac un duș, apoi mă întorceam la el”.
Simona Secrier continuă să locuiască în aceeași casă, unde toate au rămas la locul lor, încremenite în timp. Nimic nu este mutat din loc, de când Mihai Constantinescu a părăsit această lume:
”Locuiesc în casa noastră, în continuare. N-am nicio problemă, nu mi-e frică, chiar dacă aș auzi ceva, m-aș bucura, aș crede că este el. Căsuța noastră a rămas la fel. Nu am schimbat nimic. Am o pisicuță, pisicuța noastră, cu ea îmi împart orele de odihnă. Încerc să muncesc mult, munca este terapie. Mă plimb, citesc, mă bucur de viață, încerc să am activitate, căci este medicament pentru tristețe”.
Simona l-a visat adesea pe Mihai:
”L-am visat și înainte de pandemie. L-am văzut luminos, grăbit și agitat. Am vrut să-l îmbrățișez, mi-a zis să vin lângă el, să vorbim, eram parcă la o petrecere câmpenească, și mi-a zis așa: ”Bine că am scăpat din mizeria aia!”. M-am trezit, nu știam cum să interpretez visul, dar după ce a început pandemia am înțeles mesajul lui. L-am mai visat cântând pe scenă, era luminos. Cred că este bine acolo unde e, mă rog pentru el”.
Pe mormântul lui Mihai Constantinescu, din Cimitirul Ghencea, sunt mereu zeci de flori, de toate culorile. Simona îngrijește locul de veci, unde merge des să se reculeagă, dar și să îi respecte o mare dorință:
”Merg foarte des la mormântul lui, acolo mă reculeg, mă duc de 3-4 ori pe săptămână. Mereu mă întreba: ”Ai să vii să-mi aduci o floare?”. Îi duc mereu flori, am grijă să fie udate, schimbate, frumoase. Eu am grijă de acel loc, nu este departe de casa mea, ajung destul de repede cu mașina. Ce este sau a fost pentru Mihai nu mi s-a părut ceva greu sau dificil”, ni s-a mai confesat Simona Secrier, pentru Ego.ro.
Simona ne-a mai vorbit și despre drepturile de autor ale lui Mihai Constantinescu, dar și despre un viitor festival cu numele lui:
”Ca să organizez un festival cu numele lui este foarte greu, n-am tot timpul liber, eu și lucrez. M-am tot gândit însă să organizăm un spectacol în memoria lui. Trebuie să mă pun de acord cu oamenii, trebuie să vorbesc cu ei, sunt niște costuri, toți își doresc. A fost perioada asta mai grea, cu pandemia, am stat deoparte. Sper să reintru în contact cu oamenii. Iar drepturile de autor se dau în funcție de cât de mult ești difuzat de radiouri, de tv, atât primești. Nu e o sumă mare sau mică, este la fel cum era când Mihai era în viață. Îl aud difuzat des. E un lucru bun că este difuzat, înseamnă că lumea nu l-a uitat. Nu mă gândesc la partea materială, așa cum nici el nu se gândea”.
Simona nu vrea să se gândească la o altă relație, nici acum și nici în viitor:
”Este greu să îl înlocuiești pe Mihai cu altcineva. În sufletul, inima și în mintea mea este doar el. Mă simt bine așa, nu mă gândesc la o prietenie de genul acesta. Nu vreau să-mi împart suferința cu altcineva, este doar a mea. Nu m-am gândit să înfiez un copil, mâine-poimâine fac 50 de ani, nici nu știu dacă aș putea înfia la vârsta aceasta, dar am nepoți și mă bucur de ei”.