Sofia Vicoveanca este o femeie cu frică de Dumnezeu, care trăiește în rugăciune și în post. Urmare a tot ceea se întâmplă acum în lume, artista se întreabă dacă nu cumva seceta, războiul din Ucraina și pandemia de Covid-19 vin de fapt ca o pedeapsă divină pentru relele noastre. Artista ne-a vorbit, în exclusivitate pentru Ego.ro, despre credință, dar și despre faptul că, pe unde trece, aduce ploaia: ”Doamnă, să-ți dea Dumnezeu sănătate, că ne-ai adus ploaia, pentru că pământul țipă de sete!”, i-au mulțumit oamenii locului.
Marea artistă a scenei românești se teme că vor mai urma și alte nenorociri în lume, dacă oamenii nu-și vor ridica privirea spre Cer și nu vor renunța la răutate și la ambiții.
”În fiecare dimineață, îi mulțumesc lui Dumnezeu că mă mișc, că merg, că văd și gândesc. Îi mulțumesc pentru fiecare nouă clipă de viață. Eu nu blestem, zic doar să îi dea Dumnezeu după suflet!”.
Cântăreața de muzică populară ne îndeamnă să fim mai buni, mai ales acum.
”Oare, păcatele mele și ale altora nu au contribuit la aceste nenorociri care s-au abătut peste lume? O spun și o cred. Tot gura noastră e de vină, noi tot judecăm! Dacă ne-am vedea de treaba noastră, șoferul să țină drumul, mamele să-și crească pruncii… Dar, noi, nu. Ne apucăm și ne băgăm în politică, regizorii îi desființează pe cei care cântă. Iar Dumnezeu zice: ” Ia să vă arăt eu vouă!”.
Sofia Vicoveanca mai este de părere că a judeca și a copia pe cineva sunt două mari păcate.
”Dumnezeu ne-a croit drumul. Tot ce vine de Sus este hotărât, fiecare e cu povestea lui de viață, nici gemenii nu au același drum. Degeaba te căznești tu să fii ca nu știu cine, nu vei fi decât o copie proastă. Ai grijă, este cărărușa ta și doar aia este a ta”, a mai adăugat interpreta de muzică populară, în exclusivitate pentru Ego.ro
Pe unde trece, Sofia Vicoveanca aduce ploaia, atât de așteptată în această perioadă, când pământul, în unele zone, ”plânge” de sete. Oamenii locului îi mulțumesc.
”Fusesem invitată la Focșani, la un festival. Afară, în Piața Sfatului, era lume câtă frunză și iarbă. Era secetă, nu plouase de multă vreme. Se buluceau norii pe cer. Intru în scenă, se face brusc o umbră și cum încep să cânt se pornește o ploaie deasă. Lumea s-a ascuns pe sub streșini. A fost o ploaie zdravănă, cu bulboace, timp de 40 de minute. Pe ultimul cântec, s-a mai domolit, iar la ultima strofă a apărut soarele.
Cobor de pe scenă, bolnavă de supărare, și zic: ”Doamne, cu ce am greșit, de m-ai pedepsit atât de tare?”. M-am dus în spatele scenei, să plâng acolo, ca să nu mă vadă nimeni. Cineva mă trage însă de mânecă. Nu vreau să mă întorc, eram plânsă, trag doar cu coada ochiului, pe furiș, și văd un bătrân îmbrăcat în costum popular. Îmi zice: ”Doamnă, să-ți dea Dumnezeu sănătate, că ne-ai adus ploaia, pentru că pământul țipă de sete!”. M-am liniștit, așa a venit leacul pentru sufletul meu. Jur, mi-e martor Dumnezeu! Iar recent, când m-am întors în Suceava, și ploua zdravăn, taximetristul mi-a zis: ”Doamnă, ce bine că ați venit cu ploaia!”. Da, este nevoie de ploaie, e tare uscat. Dacă nu-i holdă pe câmpie, n-avem pâine pe masă, nu-i de glumă!”.
Sofia Vicoveanca duce dorul scenei, după cei doi ani de pandemie.
”Ce dor duc de lume, chiar dacă unii m-au pălit și mă pălesc! Dacă am spălat geamul și ceva îmi rupe sufletul, mă apuc să-l spăl din nou și se duce, eu iert pe oricine”.
Artista ne-a spus și cum își păstrează vocea, pentru a se prezenta impecabil în fața publicului.
”Eu nu merg pe playback, eu încă mai cânt, am voce. Iar când sunt răcită, răgușită, mai folosesc câteva rețete naturiste, pe care le ofer și cititorilor ego.ro: luați un gălbenuș de ou, un pic de unt cald, cât o nucă, și amestecați totul cu o lingură de zahăr. Se freacă foarte bine și, după ce se face ca o spumă, se toarnă lapte clocotit. Se bea cald, înainte de culcare. Este bun pentru plămâni, pentru răceli. Iar pentru răgușeală puteți face un terci din mămăligă, un fel de păsat, cu puțin unt și miere. E un deliciu, face tare bine la gât. O să scot o cărticică în care o să adaug și aceste sfaturi”.