Am fost căsătoriți timp de mai bine de trei ani. Chiar dacă nu a fost totul numai lapte și miere, nu m-aș fi gândit vreodată că mariajul nostru se va sfârși așa. Soțul meu m-a părăsit fără să-mi explice, măcar, ce s-a întâmplat.
Au trecut șase luni de atunci și eu încă nu am aflat ce l-a determinat să plece. M-a blocat pe toate conturile de socializare, iar la prieteni mi-e jenă să apelez, ca să aflu ce face el acolo. Este pur și simplu sub demnitatea mea. Dar asta nu însemană că nu sufăr, încă. Nu știu cum să-mi gestionez emoțiile. Încă sufăr și nu-mi vine să cred că s-a întâmplat asta.
Ne cunoaștem din copilărie. Am fost colegi de clasă până la liceu. După ce în liceu am fost iubiți, drumurile noastre s-au despărțit pentru câțiva ani. El s-a mutat cu familia în alt oraș, însă nu a durat mult și el s-a întors în orașul natal. Ne-am reîntâlnit, iar viața noastră și-a reluat cursul ca și cum nu am fi fost separați niciodată.
Am crezut că așa va continua mereu. Relația dintre noi a fost mereu bazată pe încredere reciprocă și nu eram niciunul gelos.
Ne-am căsătorit la vreo patru ani după ce a revenit în oraș, iar noi păream cun cuplu dintre cele mai sudate și mai trainice.
Încă încerc să compilez fapte, evenimente, să încerc să înțeleg dacă am greșit undeva. Sau, poate au fost semne pe care nu le-am observat. Poate că au fost, dar mie mi s-a părut că are nevoie de puțin spațiu, așa că nu l-am bătut la cap, atunci când am observat că parcă se răcește puțin relația dintre noi. Nu mi-am făcut probleme, ba din contră. Am crezut că e firesc. Acum aveam mai mulți ani de relație și mi-am imaginat că pasiunea aceea se mai domolește cu timpul.
Îl întrebam uneori dacă e supărat sau are vreo problemă, dar îmi răspundea mereu că totul e ok și mă pupa pe frunte. Asta era suficient pentru a mă liniști și a-l lăsa în pace. Nu voiam să fiu pisăloagă și să-l bat la cap mereu cu frustrările sau îngrijorările mele.
Numai că într-o zi, când l-am mai întrebat dacă a avut o zi bună și dacă totul e ok, mi-a răspuns cu un oftat. M-am uitat la el cu atenție și am înțeles că urma ceva grav. M-am așezat în fața lui și l-am rugat să-mi spună ce s-a întâmplat. A lăsat privirea în jos și mi-a spus că vrea să ne despărțim.
În prima fază am crezut că nu aud bine. Creierul meu refuza să proceseze o astfel de informație. L-am întrebat sec de ce, iar drept răspuns a ridicat din umeri.
Apoi s-a ridicat și și-a împachetat câteva haine și a plecat. A doua zi când m-am întors de la muncă nu mai era în casă niciunul din lucrurile lui. De atunci nu mai știu nimic de el, unde este, ce face, nu am mai putut să-l contactez. Mi-e blocat și numărul de telefon și orice cale de a lua legătura cu el.
Desigur că puteam să sun de pe un alt număr. Dar îmi imaginez că dacă a făcut un astfel de efort pentru a mă îndepărta, înseamnă că nu aș avea succes nici dacă l-aș păcăli, sunând de pe alte numere.
Nici acum nu pot înțelege de ce soțul meu m-a părăsit. Aveam totul, o duceam bine, aveam joburi bune, discutam despre cum ar fi să devenim părinți. Pur și simplu nu reușesc să înțeleg de ce a plecat în modul acesta misterios.
Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe [email protected], anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!