Soțul meu se ține de fusta mamei și la 50 de ani. Am ajuns la exasperare

Sunt căsătorită de 20 de ani cu Marian. Chiar dacă are 50 de ani, soțul meu se ține de fusta mamei și nu acceptă că ar trebui să se desprindă la un moment dat. Aveam 25 de ani, iar el 30 când am decis să ne unim destinele. Eram tineri, eu munceam la oraș, eram contabilă, iar el se întorsese de la facultate și începea să pună bazele unei mici ferme la noi în sat. După ce ne-am căsătorit am renunțat la serviciul meu și ne-am concentrat amândoi pe mica noastră fermă. Apoi am început să o dezvoltăm și după mulți ani de muncă am ajuns să ne descurcăm bine, chiar foarte bine, aș putea spune.

Soțul meu se ține de fusta mamei

Din păcate, este un mic amănunt care ne umbrește liniștea, de când ne cunoaștem. El este dependent de mama lui. Nu face nimic fără să o întrebe pe ea. Nu putem lua nicio decizie, dacă „mămica” nu e de acord. Orice am vrea să facem, chiar dacă vrem să mergem până în oraș, care e la doar opt kilometri, trebuie să primim întâi aprobarea ei. Dacă i-am propus să ieșim undeva, nu e de acord până nu spune mama lui că putem.

Nu mai zic de educația copiilor, unde se implică și încearcă să se impună. E singurul domeniu unde o pot confrunta. O dată i-am spus că ar fi trebuit să-și educe copilul când i-a fost vremea și să-i lase pe ai mei în seama mea. A fost un moment dificil atunci. S-a lăsat cu un scandal monstru și eu cu o palmă de la soțul meu. Probabil că s-a simțit jignită, dar violența nu are nicio scuză.

Am depășit momentul cu greu, dar au mai urmat și altele apoi. Nu m-a mai lovit, dar soacra mea nu m-a mai iubit niciodată, în timp ce el a continuat să fie dependent de ea.

Am aflat că soțul m-a înșelat chiar în ziua în care ne-am căsătorit. Mai grav a fost când am văzut…

Nu știu cum să încep. Este povestea mea, o poveste pe care încă mă chinui să o înțeleg. Poate că o scriu ca să mă…

Cred că soacra mea s-a îndrăgostit de mine: are un comportament nepotrivit când fiica ei nu e cu noi

Nu prea pot să spun multora că soacra mea are un comportament nepotrivit față de mine și îmi dă senzația că s-ar fi îndrăgostit chiar……

Nu decidem nimic singuri

Nici măcar în ce privește ferma, nu decidem nimic singuri. Mama lui trebuie să-și dea acordul pentru orice. Am avut nevoie de foarte multă energie să lupt cu ei pentru a ieși din falimentul ce ne amenința la un moment dat. Deși, la nivel rațional, știa că mama lui îl îndeamnă total greșit, după niște idei de pe vremea când ea lucra la CAP și care nu se mai potriveau în contextul actual. Cu toate acestea, tot nu voia să ia decizia care ne-ar fi salvat ferma. Până la urmă am reușit să-l conving doar amenințându-l că plec și îi iau și pe cei doi copii. A renunțat cu greu la părerea mamei lui. Încă îmi reproșează și acum, după aproape 10 ani de la acel moment, că doar din vina mea s-a certat cu mama lui.

La scurt timp după ce am fost la un pas de divorț am decis să ne mutăm. Aveam moștenire casa bunicii mele, iar argumentul care l-a convins  a fost acela că era mult mai aproape de fermă și ne era mai ușor să o gestionăm. După ce am renovat-o și am adus-o la un nivel chiar mai bun decât a fost casa mamei lui, ne-am mutat cu toată familia. Nu mai puteam accepta că soțul meu se ține de fusta mamei lui și la vârsta asta.

Casă nouă, probleme noi

Dar casă nouă, probleme noi. Acum, sigur că a început să fie mai greu pentru mine, deoarece nu mai aveam ajutorul ei privind gătitul sau curățenia. În plus, copiii mereu aveau nevoie de câte ceva, iar eu încercam să mă împart între a acoperi nevoile lor, ale lui și ale fermei. Dar el pretindea acum să-i gătesc așa cum o făcea mama lui, care stătea toată ziua în bucătărie. Ori eu nu aveam cum să fac asta din moment ce mare parte din zi eram cu el la fermă, unde avea nevoie de ajutorul meu.

Nemulțumit de felul în care gătesc eu, a decis să meargă zilnic la masă la mama lui. A propus, inițial, să mergem toți, dar am refuzat. La fel și copiii. Acum, practic, doar eu și copiii mâncăm acasă. El doar bea o cafea dimineața și rareori ia un mic dejun. În rest, „mămica” îi gătește în fiecare zi. Și când nu poate să meargă la masă, îi aduce ea mâncare la fermă.

Eu chiar nu mai știu cum să procedez, nu înțeleg unde greșesc. Simt că nu mai am energie să lupt cu ei, amândoi. Am mare nevoie de un sfat care să mă ajute, ori să accept că soțul meu se ține de fusta mamei și la 50 de ani, ori să-l ajut să se maturizeze.

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!

Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!