Când ne-am cunoscut, am crezut că nimeni și nimic nu o să ne despartă. A fost dragoste la prima vedere, nu m-aș fi văzut niciodată în altă parte decât lângă el. Așa simțea și el, cel puțin așa mi-a zis vreme lungă. De curând, însă, lucrurile s-au schimbat. Mi-a zis că nu mai simte nimic pentru mine. Nici nu reușesc să procesez prea bine informația, sunt încă în stare de șoc. După 9 ani de căsnicie, vrea să ne despărțim.
Povestea noastră de iubire a început încă din facultate. Eu eram în primul an la Drept, el cu un an mai mare. Într-o seară, după ce am terminat cursurile, ne-am intersectat în fața facultății. Eu eram însoțită de o prietenă, care se cunoștea cu niște prieteni de-ai lui. Ne-am oprit ca ea să-i salute, iar cu ocazia asta am făcut și eu cunoștință cu ei, inclusiv cu el.
Țin minte că mi-a plăcut de el încă de când l-am văzut. Am zâmbit timidă când l-am privit, tocmai pentru că știam că nu avea să fie o simplă persoană pentru mine, și zile bune m-am tot gândit la momentul întâlnirii. Ulterior, prietena mea a venit cu ideea să ieșim mai mulți în gașcă, la un spectacol, ocazie cu care i-a invitat și pe ei.
Îmi amintesc că am dansat atunci toată seara împreună și ne-am comportat de parcă nu mai era nimeni cu noi. Simțeam că îl plac din toată inima, iar el îmi confirma prin gesturi că simte la fel. La un moment dat, am dansat pe o melodie romantică și ne-am sărutat. Pur și simplu nu mai voiam să plec din brațele lui, așa mi-aș fi dorit să rămânem pentru totdeauna. Bineînțeles, ceilalți din grup ne-au văzut și nu au încetat toată seara să facă glume pe seara noastră și să ne spună că suntem doi porumbei.
Am așteptat să terminăm studiile pentru a ne căsători, iar ca locație am ales locul natal al meu. Ne-am căsătorit la Constanța și am avut parte de o super petrecere a burlăcițelor pe plajă. Mă simțeam exact ca o prințesă din povești. Simțeam că am tot ce îmi doresc și că viața mea s-a aranjat într-un mod minunat. Eu aveam să lucrez la un cabinet de notariat, el își deschidea propriul bussines alături de un prieten, și eram extrem de fericiți împreună.
Aveam lângă mine bărbatul ideal, iubitor, atent și grijuliu, iar eu efectiv eram cucerită de el. Nu-mi doream pe nimeni altcineva lângă mine. După muncă, obișnuiam să ieșim împreună să mâncăm în oraș sau să stăm acasă și să gătim, iar weekendurile le petreceam de regulă cu prietenii sau singuri în diverse excursii. Ne înțelegeam de minune și chiar dacă mai erau mici neînțelegeri reușeam să le rezolvăm și să trecem rapid peste ele.
Anii au trecut, ne-am cumpărat împreună casa noastră și lucrurile păreau să se așeze frumos și natural între noi. Totul a luat o întorsătură ciudată acum câteva luni, când am avut o ceartă majoră. A început să-mi reproșeze că el simte că nu se distrează suficient și că are nevoie de spațiu. Are nevoie de timp pentru el și gașca de prieteni, vrea să iasă cu băieții și simte nevoia să își petreacă timpul liber diferit, nu numai cu mine.
Am încercat să înțeleg, deși era o schimbare bruscă de atitudine venită după mulți ani de relație. M-am gândit că poate are dreptate și că nu-i face rău să iasă și separat. Așa că serile de vineri a început să le petreacă cu băieții în oraș. Am încercat să-i respect programul și să-i ofer încredere, deși gelozia răsuna puternic în mine.
Erau și lucruri care îmi accentuau acest sentiment. Obișnuia să se întoarcă târziu de la aceste întâlniri și venea acasă ușor distrat, euforic. Într-o seară, când a intrat în casă, chiar am simțit un miros puternic de parfum dulce de femeie. Am încercat să-mi spun că probabil au fost într-un loc aglomerat sau că poate că unul dintre prietenii lui a venit însoțit. Nu am dorit să deschid situația, pentru că situația devenise cam tensionată între noi, total diferită față de ce trăisem înainte împreună.
În ciuda încercărilor mele de a rămâne calmă, totul s-a dovedit în zadar. Într-o zi, în timp ce făceam curățenie în casă, iar el se afla la duș, i-am auzit telefonul sunând. În primă fază, am vrut să-l anunț că îl caută cineva, apoi m-am dus la telefon și am văzut mesajul care îi apărea pe display.
Era un mesaj de la o tipă Claudia, care îl întreba dacă se întâlnesc și vinerea următoare. Evident că nu am reușit să mă controlez și am răbufnit. L-am confruntat direct și l-am întrebat cine este femeia respectivă. Mi-a zis că nu e nimic între ei, că s-au văzut doar de câteva ori și că ea e sora unuia dintre băieții cu care el ieșea.
În timp ce gesticulam și făceam ca o nebună la gândul că ar fi putut să mă înșele, el m-a oprit și mi-a zis că nu e vorba de așa ceva. După o scurtă pauză, mi-a spus că știe că voi reacționa urât dar simte nevoia să-mi mărturisească ceva.
Aveam inima cât un purice, nu știam ce mă așteaptă… Mi-a spus că nu mai simte nimic pentru mine, că se confruntă cu gândurile astea de ceva timp, dar nu vrea să mă trădeze. Mi-a zis că nu se mai regăsește în povestea noastră și că vrea să divorțăm. După 9 ani de căsnicie. Efectiv, mă simt la pământ … Eu îl iubesc și acum exact cum am făcut-o întotdeauna. Prietenii ne-au sfătuit să mergem la consiliere de cuplu, dar el nu vrea să audă. Mi-a zis că nu are niciun rost, că lucrurile s-au schimbat și că el nu se mai vede pe viitor lângă mine.
Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!