Am ajuns la capătul răbdării. Nu mai știu ce să fac și cum să mai fac față acestei probleme din relația mea. Suntem împreună de trei ani, iar de un an locuim în aceeași casă. M-am mutat la el cu speranța că vom petrece mai mult timp noi doi, însă nu e deloc așa cum mi-am imaginat. Stă toată ziua pe jocuri pe calculator, de parcă eu nici nu aș exista în casă. A ajuns să fie obsedat de ele și ne certăm deseori pe tema asta.
În primele luni am crezut că va fi doar o fază și o să-i treacă. Mă gândeam că se bucură că în sfârșit e cu mine tot timpul și nu mai trebuie să ne alocăm timp pentru a fi împreună. Așa că, mă gândeam eu, își permite acum un moft, acela de a petrece mai mult timp pe internet, știind că eu sunt în preajmă. Credeam că se va sătura la un moment dat și va începe să trăiască. Dar constat că jocurile sunt toată viața lui. Nu vrea nimic în afară de jocuri pe calculator.
Într-un week-end avut o zi și o noapte în care a stat la calculator neîncetat. Dimineață pe la 4.00, când m-am trezit și m-am dus la el, părea ca drogat. A venit cu greu la culcare, dar mâna îi rămăsese înțepenită ca și cum ar ține în continuare mousse-ul. M-am speriat atunci, m-am gândit că se va simți rău. Eram gata să sun la 112, dar până la urmă i-am făcut un ceai calmant și a adormit repede. Credeam că cel puțin s-a speriat și nu va mai face asta, dar a doua zi, în clipa în care a încheiat programul de muncă, a pornit jocul.
Lucrând de acasă, mă gândeam că petrecem amândoi foarte mult timp în interior și, odată ce ni se termină programul de lucru, o să mai ieșim pe undeva. Nici vorbă de așa ceva. E pur și simplu obsedat de jocuri. A ajuns să nu se spele, să nu mănânce, să nu vrea nimic altceva în afară de jocuri pe calculator.
De când stau la el parcă e și mai grav. În loc să ne petrecem mai mult timp împreună, ne petrecem tot mai puțin. Acum chiar nu îmi mai acordă nicio importanță. Îi gătesc, insist să bea câte un ceai sau apă, însă tot ce vrea e cafea și să-l las în pace să se joace. Efectiv, stă toată ziua pe jocuri pe calculator.
Relația noastră a ajuns să fie afectată din cauza asta și eu am ajuns într-un punct în care nu cred că mai am cale de întors. I-am dat un termen de două săptămâni, să încerce să-și revină și să-și facă un program fix de joc. Dacă nu acceptă, voi fi obligată să îl părăsesc. Nu îmi pot trăi viața lângă o fantomă, pentru că el asta a devenit, o fantomă.
Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!