Sunt căsătorită de cinci ani cu Alex. Suntem însă împreună de mai mulți ani, dar nu mă mai simt atrasă de el ca la început. Am tot încercat să reînviem pasiunea, dar am mereu același sentiment de neîmplinire. Nu i-am spus niciodată ceea ce simt. Nu am acest curaj. Mi-e teamă totuși că o renunțe la căsnicia noastră. Nu vreau nici eu să renunțe la mine, căci îmi oferă siguranță, protecție, dragoste, dar lipsește acel ceva.
Anul trecut, mi-am schimbat jobul. Eram mulțumită de vechiul meu loc de muncă, dar simțeam cumva că mă plafonasem. Am făcut acest pas și cu gândul că poate și asta ar putea să mă afecteze în viața de cuplu, fără să îmi dau seama. Aici am fost primită cu multă bucurie. Conduc un departament important, dar nu m-a ajutat însă în partea personală. Am același sentiment de neîmplinire.
La începutul relației cu Alex eram foarte fericită. Abia așteptam să ne întâlnim și să stăm ore întregi de vorbă. Nu mă săturam să îl ascult. Orice îmi spunea mă fascina. Mă simțeam atrasă de el din toate punctele de vedere. Cu timpul însă relația noastră s-a schimbat. Nu știu dacă ne-am schimbat amândoi sau doar eu. Cert e că nu mai sunt atât de fericită cu el, dar nu am curajul să spun.
La noul loc de muncă l-am întâlnit pe Andrei. E un tip foarte deschis și foarte inteligent. Este mereu atent la nevoile mele, însă am aflat că a avut relații cu mai multe dintre colegele mele. Cu toate acestea, nu mi-am schimbat părerea despre el. Ba chiar a început să îmi placă și mai tare. Cu timpul, ne-am împrietenit și mai mult. Am ajuns chiar să rămân peste program pentru a mai petrece timp cu el.
Mă binedispune, mă face să râd, dar ceea ce este și mai grav e faptul că mă simt atrasă de el. Are acel ceva care te face să te gândești non-stop la el. Știe ce mereu ce să spună, parcă mi-ar citi gândurile. Am început chiar să fiu mult mai atentă la felul în care mă îmbrac. Dacă înainte nu mi păsa de asta, acum aleg cu grijă ținutele. Sunt conștientă că Alex nu merită asta, dar ceva mă face să merg mai departe.
După două luni de tachinări, eu și Andrei am ajuns să avem o relație intimă. Mă făcea să mă simt în al nouălea cer. Nu mai trăisem astfel de plăceri până acum. Mă simțeam extrem de dorită. Cu el puteam să fiu eu, să dau frâu liber tuturor fanteziilor. Alex nu era așa. A fost mereu un tip liniștit, nu foarte pasional.
Relația mea cu Andrei a durat aproape un an. Mă schimbasem radical. Nu mai aveam răbdare deloc cu Alex. Îmi doream să treacă timpul cât mai repede pentru a merge la muncă. Într-o zi însă am ajuns mai devreme la birou. L-am căutat cu priverea pe Andrei, dar nu era. Am așteptat 10 minute, iar apoi am mers să îmi iau o cafea. La etajul 1 al clădirii, l-am observat pe Andrei. Mi s-a părut ciudat, dar în același timp am crezut că are treabă cu siguranță la acel departament.
Am plecat însă de la birou plină de bănuieli. Mă obseda acel moment. A doua zi am mers din nou mai devreme la muncă. Andrei nu era în birou și, așa cum bănuiam, l-am găsit din nou la etajul 1. De această dată, se ținea de mână cu o domnișoară. În acel moment, am văzut doar negru în fața ochilor. Nu mi-am putut stăpâni lacrimile, iar când a ajuns la birou nici măcar nu l-am mai putut privi. Mă tot întreba ce e cu mine, dar nu aveam puterea să îl trag la răspundere. Cu toate acestea, după câteva zile, i-am spus ce am văzut.
Am avut un șoc când am aflat de fapt cine era acea domnișoară. Andrei era căsătorit de fapt de vreo 10 ani. Cu toate acestea. el nu avea nicio problemă să aibă relații și cu alte femei. L-am confruntat și i-am spus că am aflat adevărul. A știut și atunci ce să îmi spună. Și eu eram o femeie căsătorită. Diferența dintre noi era aceea că eu îi spusesem adevărul încă de la început.
Nu am mai vorbit cu el o perioadă. Mă simțeam trădată, deși eram conștientă că nu ar trebui să am acel sentiment. Andrei a continuat să mă abordeze. Cu timpul am cedat din nou și am acceptat și ideea că era căsătorit. Am continut relația noastră. Ba chiar crescuse pasiunea între noi.
La un moment dat, am decis însă că e momentul să pun punct acestei idile. Mă simțeam vinovată, dar mă și atrăgea în același timp această relație. Am tras de mine cât am putut. Până într-o zi când am aflat că Andrei are o altă relație cu o colegă nouă. Atunci s-a activat o furie nebună în mine. Am început să îl caut insistent și să îl sun non-stop. Îmi spunea mereu să încetez, dar nu mă puteam opri. Eram conștientă că îl hărțuiesc, dar pur și simplu nu puteam să scap de această ură. Îmi doream să mă răzbun pe el cu orice preț.
Acasă am început să mă cert tot mai des cu Alex, mariajul meu ajunsese pe butuci. Făceam crize de nervi. Nu acceptam nimic. Era clar că făcusem o obsesie pentru Andrei. Știam că nu sunt ok deloc, dar nu aveam puterea și nici curajul să cer ajutor. Într-un final, am mers la psiholog. După luni bune, tot nu mi-am revenit. Când îl văd pe Andrei, simt că o iau razna. Nu am reușit să scap de această obsesie. Nu știu ce să mai fac. Singura salvare ar fi să renunț la job. Sunt însă bine plătită și mi-aș dori să continui!
Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!