Nu mi-aș fi putut imagina vreodată că tocmai sora mea mai mică, cea de care am avut grijă mereu, îmi va face o asemenea surpriză neplăcută. Sunt în stare de șoc după ce mi-a mărturisit că e îndrăgostită de iubitul meu.
Sora mea, cu patru ani mai mică, a fost mereu în grija mea. Mama mergea la muncă, iar tata ne-a abandonat când eu aveam cinci ani, iar sora mea doar un an. La început stăteam cu bunica maternă până când mama se întorcea de la muncă. Dar când eu eram în clasa a treia, bunica a murit subit. Într-o dimineață n-a mai apărut să mă ducă pe mine la școală și pe sora mea la grădiniță. Îmi amintesc și acum cum o așteptam, îmbrăcate amândouă. Dar n-a mai apărut.
După acel moment m-am simțit dintr-o dată responsabilă în totalitate de sora mea. Mama mi-a spus că va trebui să-i fiu de ajutor și să mă ocup de Miruna, să o îmbrac dimineața, să-i dai să mănânce și să o duc la grădiniță înainte de a merge la școală. A fost greu la început, eram doar un copil și eu, aveam doar 10 ani. Dar apoi, această responsabilitate mă făcea să mă simt importantă. Iar când o vedeam pe surioara mea cât de atașată era de mine, mi se topea inima. Nu am avut parte de multe păpuși în copilărie, dar am avut această „păpușă vie”, cum îmi spunea mama, atunci când încercam să mă eschivez de la îngrijirea ei.
Legătura care s-a format între noi a fost foarte strânsă. Mai târziu funcționa foarte bine telepatia între noi. Făceam lecții cu ea, mă jucam cu ea când ne mai rămânea timp, dar mai făceam și boacăne. Cel mai mult îmi plăcea că nu mă trăda niciodată.
Dacă mama bănuia că am făcut o prostie și îi cerea ei să confirme, niciodată nu spunea că eu am făcut-o. Eram complici în toate.
Aveam 18 ani când l-am cunoscut pe Cornel, care avea 21 de ani. El era în ultimul an la facultate, iar eu mă angajasem la un magazin din cartier. Mama era foarte încântată că eram acum pe banii mei și o mai ajutam. Cel puțin nu-i mai ceream, nici eu nici sora mea, care își mutase toate cererile spre mine. Ba voia lucruri pentru școală, ba voia telefon mobil, ba câte o pereche de blugi noi. Nu-i mai cerea mamei niciodată.
Cornel începea să vină frecvent la noi și visam să ne mutăm împreună și să-mi continui și eu studiile. Știam că mama nu mă va putea ajuta, dar Cornel mereu îmi spunea că vom fi o familiei adevărată și că mă va susține orice mi-aș propune să fac. Visam să devin psiholog și să mă ocup de copii, iar iubitul meu mă aprecia foarte mult și îmi promitea că mă va susține să-mi îndeplinesc visul.
Mama muncea în continuare la fel de mult. După munca la fabrică mai făcea curat la scări de bloc pentru a-și completa veniturile, așa că lipsea la fel de mult de acasă. Dar Cornel era din ce în ce mai prezent și devenise oarecum bărbatul casei. Chiar dacă nu stătea la noi permanent, era mereu acolo, oricând aveam nevoie de el. Ba, chiar începuse să preia din sarcinile mele, o ajuta pe Miruna la lecții, în special la matematică, unde se descurca mai greu puțin. Acum era la liceu, era evident că avea nevoie de meditații, însă noi nu ni le puteam permite. Cornel s-a oferit să o ajute și a început să facă ore cu ea de două ori pe săptămână.
Rezultatul a fost spectaculos de-a dreptul, Miruna a luat Bac-ul cu notă mare, însă am constatat că s-a schimbat foarte mult. Dintr-o dată mă înlătura din viața ei, nu mai eram confidenta ei, nu mai simțeam că e atașată de mine. M-am gândit că o fi de vină perioada asta tulbure a adolescenței, peste care abia trecusem și eu. Însă aveam să primesc lovitura vieții mele. Încă sunt în stare de șoc, după ce mi-a făcut aeastă mărturisire. Miruna e îndrăgostită de Cornel. Mi-a spus cu nonșalanță că asta este situația și că va face orice ca să-l câștige.
Eu îl cunosc foarte bine și știu că tot e a făcut pentru noi, a făcut de fapt pentru mine, pentru că e un băiat sincer și mă iubește. Știu că nu m-ar trăda niciodată.
Nu înțeleg când s-a schimbat atât de mult Miruna, pentru care am făcut atât de multe sacrificii.
Acum ne gândim că cel mai bine ar fi să plecăm amândoi, să ne mutăm împreună. Nu am vorbit cu el, nu i-am spus încă nimic despre discuția cu sora mea. Sunt sigură că a observat și el comportamentul ei. Când am adus vorba, mi-a spus că și el își dorește foarte mult să mă mut cu el. Acum rămâne să vedem cum se va descurca mama cu susținerea Mirunei la facultate, pentru că eu îmi doresc să ies complet din viața ei. Știu că e sora mea, știu că nu ne putem controla sentimentele, dar cred că după toate sacrificiile pe care le-am făcut pentru ea, meritam ca măcar să nu fie obraznică și arogantă cu mine, ca și cum ei i s-ar cuveni totul.
Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe [email protected], anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!