Să arunce primul cu piatra cel care se știe fără de păcat. Asta aș vrea să le spun celor care mă vor pune la zid. Pentru că știu că o vor face. Dar sentimentele nu le poți controla. Uneori ne emoționăm în fața unei flori sau a unui tablou. Alteori, unii oameni au capacitatea să ne facă să ne pierdem controlul. Eu sunt îndrăgostită nebunește de un bărbat căsătorit.
Mihai este vărul prietenei mele. Cu Violeta am fost colegă încă din liceu. Apoi ne-am dus la aceeași facultate, în același oraș. Practic, era ca sora mea. Poate prietenia noastră a fost chiar mai profundă. Știu surori care nu împărtășesc ce am împărtășit eu cu Violeta.
Într-o bună zi, mergând noi la o cafea după ce am chiulit de la un curs, ne-am trezit față în față cu un tip superb. Pe lângă faptul că nu mi-am putut lua privirea de la ochii lui verzi, șocul meu a fost să văd că o ia pe Violeta în brațe, ca și când ar fi fost prieteni de-o viață și nu s-au văzut de mult. Apoi am aflat că era vărul ei.
Mihai se afla în oraș cu treabă și nici el nu s-a așteptat să o întâlnească. Surpriza a fost pentru amândoi, dar pentru mine a fost șoc. A stat cu noi la masă preț de câteva minute, timp în care nu a putut să nu observe că l-am țintuit cu privirea. A zâmbit, apoi și-a luat rămas bun și a plecat. Dar nu înainte ca Violeta să ne facă prezentările și să avem un mic dialog. A fost suficient să ne uităm unul la altul și știam că amândoi ne gândim la același lucru. Ne plăceam, ne simțeam atrași unul de altul. Dar părea o forță invizibilă ce ne atrăgea pe amândoi cu un magnetism incredibil.
La scurt timp după ce a plecat, iar am ajuns acasă, unde împărțeam amândouă o cameră luată cu chirie, am văzut că m-a contactat pe Facebook. Nu era greu să de de mine, doar o aveam pe Violeta prietenă comună. Am dat accept imediat și am început să vorbim. Violeta știa și m-a avertizat că e căsătorit, dar a fost inutil. Nu am putut să-mi controlez emoția care m-a copleșit din momentul în care ne-am văzut.
Am înțeles apoi că și el simțea la fel, așa că nu a trecut mult până când a venit din nou în orașul în care eram studentă. Erau doar 100 de kilometri, nu era o distanță prea mare, iar pentru el, în câteva luni a devenit un fel de navetă. Pentru că venea cel puțin săptămânal să ne vedem.
Relația noastră a început furtunos. Chimia dintre era atât de mare, încât abia ne puteam controla, chiar și în public. Și a durat tot anul acela, ultimul meu an de facultate. Aveam examene, aveam de pregătit Licența, dar fără prezența lui parcă nimic nu mergea. Apoi am terminat și m-am întors acasă. A mai durat un an de zile, timp în care am început să facem planuri de viitor. Mă speria un pic când îmi spunea că se va despărți de soția lui. Mă gândeam că sunt doi copii care mă vor urî, probabil, toată viața. Dar nu îmi puteam controla emoțiile.
Nu l-am încurajat să se despartă de soția lui, dar nici nu i–am spus să nu o facă. Pe de o parte nu vreau să-i stric căsnicia, dar nici nu vreau să rămân toată viața amantă. Gândul că sunt îndrăgostită nebunește de un bărbat căsătorit a început să mă chinuie. Acum nu mai sunt sigură că ar trebui să mergem mai departe. Dar mă tem că e prea târziu pentru el să mai dea înapoi. El pare foarte decis să facă pasul. Dacă aș da eu înapoi, ar însemna să îl dezamăgesc și pe el și pe mine, pentru că va rămâne, cu siguranță, dragostea vieții mele.
Violeta mi-a spus că acum a aflat și soția lui despre noi și că e decisă să-l părăsească. Nu știu dacă să mă bucur sau nu.
Până la urmă, cred că dragostea are multe fețe. Și nu toate sunt simple.
Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!
Nu sunt nevinovat si nu vreau sa dau cu piatra… am trait cateva asemenea experiente si imi cautam tot felul de justificari… aveam mareu dreptate… puteam sa o fac linistit… niciodata insa nu s-a terminat bine… mi-am furat aproape 25 de ani in casnicii ratate… una de aproape 20 de ani… nu intelegeam de ce se intampla asa dar intr-o zi, pentru ca acea zi vine, cred, pentru toti. A fost dureros si extrem de rusinos, desi era un proces de constiinta. Trebuie sa gasesti taria sa intelegi ca fericirea nu se cladeste pe nefericirea altora. Cand intra intr-o relatie un om trebuie sa fie liber. Daca ai o relatie care te nemultumeste o rezolvi inainte sa te bagi in alta. Este josnic, oricate motive ti-ai oferi… doar o anumita categorie de oameni fac astfel de combinatii iar eu am refuzat sa mai fac parte din ea… daca as fi ascultat de cuvintele Creatorului nu as fi trecut niciodata prin asemenea situatii umilitoare, nu mi-ar fi fost niciodata rusine dar imi este de fiecare data cand ma gandesc.
Fiecare insa alege cum traieste!