Lunea Mare deschide o săptămână de o intensitate spirituală rar întâlnită în calendarul creștin ortodox. Este prima zi din Săptămâna Patimilor, perioadă care precede Învierea Domnului și care oferă credincioșilor ocazia să intre într-o etapă de curățenie, post și reflecție profundă.
În această zi, credincioșii sunt îndemnați de Biserică să-și întărească rugăciunea și să participe la Denii, slujbe specifice Săptămânii Mari, care se oficiază în fiecare seară. Totodată, Lunea Mare este marcată de simboluri puternice și de evenimente biblice cu o încărcătură aparte, menite să inspire introspecție și căință.
În Lunea Mare, Biserica Ortodoxă face pomenirea patriarhului Iosif, fiul lui Iacob, cel vândut de frații săi pentru 30 de arginți. Acest episod din Vechiul Testament nu este ales întâmplător. Viața lui Iosif este considerată o prefigurare a lui Hristos, care avea să fie și El trădat pentru aceeași sumă de arginți.
Iosif, aruncat într-o fântână goală, este imaginea simbolică a punerii lui Hristos în mormânt. „Fântâna fără apă”, spun teologii, simbolizează lipsa vieții, exact așa cum, înainte de Înviere, mormântul era expresia morții absolute. Momentul în care frații îi rup haina lui Iosif și o înmoaie în sângele unui ied, pentru a-l înșela pe tatăl lor Iacob, trimite direct la imaginea mantiei roșii purtate de Hristos în timpul patimilor.
Tot în această zi se amintește și episodul smochinului neroditor, blestemat de Hristos pentru că nu a dat rod. Acest gest este interpretat ca o lecție despre responsabilitate spirituală și rodirea faptelor bune în viața omului.
„Această pildă ne amintește că Dumnezeu este nu doar iubire, ci și dreptate. Cei care nu rodesc vor fi judecați ca atare”, subliniază site-ul crestinortodox.ro.
Pe lângă aspectul spiritual, Lunea Mare are și o serie de tradiții populare care se împletesc armonios cu cele religioase. Este ziua în care gospodinele încep curățenia generală pentru Paște. Se aerisește casa, se spală rufele, se calcă și se văruiesc pereții. Totul trebuie să fie curat, căci se spune că astfel se alungă toate relele adunate peste iarnă.
De asemenea, în această perioadă se păstrează o rigoare deosebită în ceea ce privește postul. Mulți credincioși aleg să țină post aspru, ajunând de la răsăritul până la apusul soarelui. Această disciplină este însoțită adesea și de abstinență conjugală, considerată o formă de purificare.
Seara, în biserici, se citește Denia Utreniei pentru ziua de luni. Această slujbă deosebită are loc seara, deși denumirea face trimitere la dimineață, semnificând o „priveghere” – o veghe spirituală pentru ceea ce urmează în Săptămâna Patimilor.
„Iosif este un simbol al lui Hristos: vândut, umilit, dar care ajunge să salveze un popor întreg. Așa cum Iosif a oferit hrană în Egipt în vreme de foamete, Hristos se oferă pe sine ca hrană pentru mântuirea lumii”, explică preoții în timpul slujbei.
Săptămâna Mare continuă apoi cu Marțea Seacă, Miercurea Trădării, Joia Cinei celei de Taină, Vinerea Patimilor și Sâmbăta Mare – fiecare zi având o simbolistică aparte și slujbe ce descriu ultimele ore din viața pământească a Mântuitorului. Dar Lunea Mare rămâne o poartă de intrare către această călătorie spirituală profundă. Este momentul în care credinciosul se oprește, privește în sine și alege să pășească cu sufletul curat spre Lumina Învierii.