Miercurea Mare, una dintre cele mai încărcate spiritual zile din Săptămâna Patimilor, reunește două dintre cele mai contrastante momente din Noul Testament: căința profundă a femeii păcătoase și trădarea sfâșietoare a lui Iisus de către apostolul Iuda Iscarioteanul.
Conform Evangheliei, în această zi, o femeie considerată păcătoasă a spălat picioarele lui Hristos cu lacrimile ei și le-a uns cu mir de mare preț, un gest de smerenie și dragoste curată, care i-a adus iertarea păcatelor și pomenirea eternă în istoria creștinismului.
Pe de altă parte, tot în această zi, Iuda, unul dintre cei 12 apostoli, îl vinde pe Mântuitorul pentru 30 de arginți – o trădare care a schimbat cursul istoriei religioase. Actul său, motivat de lăcomie și orbire spirituală, a făcut ca ziua de miercuri să fie stabilită, în Biserica Ortodoxă, ca zi de post săptămânal, alături de vineri, în amintirea suferinței îndurate de Hristos.
Miercurea Mare este o zi în care postul se ține cu strictețe. Mulți aleg postul negru, fără mâncare și apă până la apus, în semn de pocăință profundă. Participarea la Denia de seară este considerată esențială pentru întărirea sufletului, fiind una dintre cele mai emoționante slujbe din Săptămâna Mare.
Tradiția populară transmite că aceasta este ultima zi în care se mai fac activități casnice importante: curățenia generală, spălatul hainelor sau pregătirea mâncărurilor pentru Paște. Gospodinele se grăbesc să finalizeze toate treburile, pentru că de Joia Mare atenția se mută complet către latura spirituală.
De asemenea, în această zi se evită certurile, vorbele urâte sau gândurile negative. Se spune că orice faptă rea săvârșită în Miercurea Mare se întoarce asupra celui care o comite, fiind o zi a alegerii între bine și rău – asemenea contrastului dintre femeia păcătoasă și Iuda.
În anumite regiuni din țară, bătrânii păstrează obiceiul de a nu consuma urzici sau oțet în Miercurea Mare, acestea fiind simboluri ale amărăciunii și suferinței trăite de Iisus. Tot în această zi, se evită utilizarea obiectelor ascuțite precum cuțitele sau foarfecile, considerate aducătoare de pagubă și boală.
Se mai spune că este bine ca de Paște să porți o haină nouă, motiv pentru care multe persoane aleg să-și pregătească îmbrăcămintea festivă încă din Miercurea Mare.
Bărbații sunt încurajați să lase deoparte munca fizică de la câmp și să contribuie la treburile gospodărești, alături de femei, pentru ca toată casa să fie pregătită din timp pentru Învierea Domnului.
Miercurea Mare este mai mult decât o zi de post – este o chemare la reflecție, la alegerea între calea iertării și cea a trădării. Asemenea femeii care a uns picioarele lui Iisus cu mir și s-a mântuit prin căință sinceră, fiecare credincios este invitat să-și revizuiască sufletul și să se apropie de Dumnezeu cu umilință și rugăciune.
Fiecare gest, fiecare gând are o semnificație specială în această zi, iar tradițiile și credințele populare sunt înrădăcinate în dorința de a păstra vie amintirea jertfei lui Hristos.