Tradițiile pe care Shurubel și Bogdan Ciudoiu le respectă cu strictețe de sărbători: „Paștele a însemnat întotdeauna mers la slujba de la biserică și adus lumina acasă” INTERVIU EXCLUSIV

Shurubel și Bogdan Ciudoiu fac echipă bună la „Vorbește lumea”, dar nu numai. Cei doi au demonstrat că sunt la fel de amuzanți și în afara platoului de filmat, dovadă fiind interviul de mai jos acordat în exclusivitate pentru EGO.ro, în care povestesc despre peripețiile lor din perioada sărbătorilor de Paște.

„Este un prilej foarte bun de a merge la biserică”

EGO.ro: Dumincă vom sărbători Paștele. Voi cum vă raportați la această sărbătoare ?

Shurubel: Nu simt că trebuie să schimb ceva la mine de Paște. Încerc să fiu la fel de bun și atent cu sufletul meu și cu al altora în fiecare perioadă a anului. De Paște îmi găsesc un motiv să nu mai muncesc așa de mult și să stau mai mult cu familia.

Bogdan Ciudoiu: Este un prilej foarte bun să te așezi liniștit la masă împreună cu familia și să petreceți niște clipe frumoase. Evident, este și o încărcătură religioasă foarte importantă în sărbătoarea aceasta. Este momentul în care Hristos Învie și momentul în care oamenii se adună să sărbătorească împreună acest lucru. În zilele noastre, este un prilej foarte bun de a merge la biserică, fiindcă nu avem timp să o facem atât de des pe cât ar trebui. Dacă nu o facem în timpul anului, măcar de Paște putem să ajungem la slujbă, unde ne putem întâlni cu foarte mulți oameni dragi. Să ne adunăm acolo și să luăm lumină împreună. Cel mai important este să ne găsim puțină liniște în haosul acesta de zi cu zi, în care trăim cu toții.

„Odată ce ajung acasă, mă plimb cu lumânarea prin fiecare cameră”

Cum arătau sărbătorile de Paște în copilărie?

Shurubel: În copilărie, Paștele era despre pregătirile pe care le făcea mama. Pe lângă curățenie, unde o ajuta și tata, avea de umplut masa cu tot felul de bucate delicioase. Totul avea aer de cooking show, în care mama trebuia să termine totul la timp. Nu știu cum făcea, dar mereu reușea!

Bogdan Ciudoiu: În copilărie, era foarte interesant cum ne adunam toți din cartier, practic toți vecinii, ca să mergem la biserică împreună. Se bloca strada și așteptam să se facă miezul nopții ca să putem lua lumină. Copiii aveau această misiune de a proteja lumânările să nu se stingă. Încercam pe cât posibil să le menținem aprinse până ajungeam acasă și încă fac asta. Odată ce ajung acasă, mă plimb cu lumânarea prin fiecare cameră, exact cum făceam și în copilărie. Revenind la întrebare, era o energie frumoasă în a vedea tot cartierul strâns la biserică. Era voie bună, niciodată nu am simțit o energie negativă de Paște. Această sărbătoare îi face pe oameni mai buni, mai calzi, mai liniștiți. Cumva, le luminează sufletele tuturor celor pe care îi văd în jurul meu, iar asta îmi dă o bucurie și o liniște aparte.

„Paștele înseamnă liniște, un moment de reflecție și în care poți trage aer în piept”

Ce tradiții obișnuiați să fie respectate la voi în familie și pe care dintre ele le-ați păstrat și astăzi?

S: Mergeam să iau lumină alături de tata și fratele meu, cât timp mama era acasă, pe ultima sută de metri cu gătitul. Ne întorceam și ea ne aștepta zâmbind, după care ciocneam ouă și ne lăsau pe mine și fratele meu să ne culcăm ceva mai târziu. Cred că asta ne entuziasma cel mai tare pe noi.

B: La noi în familie, Paștele a însemnat întotdeauna mers la slujba de la biserică și adus lumina acasă. Niciodată nu aveam voie să ciocnim ouăle înainte. Pe acelea le vopsea mama și le punea la loc de cinste, nu aveai voie să le atingi până mergeam la biserică. O tradiție era să ciocnim și să devorăm ouă și să mâncăm imediat cum ajungeam de la biserică la miezul nopții. În general, tradiția principală în familia mea era să ne adunăm cu toții la masă și să ne bucurăm de momentul respectiv. Am păstrat chestia asta, pentru mine Paștele înseamnă liniște, un moment de reflecție și în care poți trage aer în piept.

Citește și Cum este Adela Popescu când nu e în fața camerelor. Bogdan Ciudoiu, colegul său de la Vorbește Lumea, a spus adevărul EXCLUSIV

Shurubel: „Am avut un fel de concert de Paște într-o sală de spectacole adevărată”

Ne puteți povesti despre o amintire de Paște, care v-a rămas întipărită în suflet?

S: Când eram în gimnaziu, am făcut parte din cor, chiar dacă nu aveam cine știe ce voce. Cred că profa mă păstra acolo pentru că nu avea decât fete. Poate îi trebuia și un băiat să iasă la număr. În orice caz, am avut un fel de concert de Paște într-o sală de spectacole adevărată, cu scaune tapițate și tot ce trebuie. Cântam niște cântece specifice Paștelui și oamenii ne ascultau în liniște deplină. Îmi amintesc că în momentul acela m-am uitat în jur și am simțit că noi construiam o energie care se transmitea spre ei și mi-am zis: „Băi, probabil asta înseamnă să fii artist”. Mi-a plăcut mult sentimentul acela. Ulterior, aveam să fiu DJ într-un club de studenți timp de 5 ani din viață, inclusiv în serile de Paște. Era cam același sentiment, doar că publicul era un pic mai agitat în al doilea caz.

B: Într-un an, am încercat să vopsesc ouă cu fetița mea și mi-am pus din greșeală mâna murdară de vopsea pe față, ceea ce a fost foarte amuzant până când am observat că dezvolt o reacție alergică la vopseaua respectivă. Mi se înroșise toată fruntea. Alecsandra și Natalia râdeau de mine, iar eu eram disperat să scap de acea pată uriașă și roșie de pe frunte. Sfârșit.

Bogdan Ciudoiu: „Nu-mi place drobul, nu mănânc stufat”

Cine pregătește toate bucatele specifice sărbătorilor de Paște la voi în familie?

S: Evident, mama. Tata ar ajuta-o din când în când, dar ea nici nu mai acceptă ajutorul în ultima vreme, fiindcă vrea ca totul să fie perfect. Cred că am luat și eu un pic de OCD de la ea.

B: Eu nu pregătesc preparatele specifice sărbătorilor de Paște și nici Alecsandra nu obișnuiește să facă preparate tradiționale de genul acesta, dar le avem de la mama și de la soacra mea. Eu nu sunt fan. Nu-mi place drobul, nu mănânc stufat. Ideea de a ciocni ouă vopsite îmi place cel mai mult. Sărbătoarea Paștelui pentru mine nu stă în farfurie.

„Cred că iepurașul are niște datorii neplătite”

Cu toții știm că Moș Nicolae aduce cadouri copiilor în noaptea de 5 decembrie, iar Moș Crăciun în noaptea de 24 decembrie. Primeai cadouri și de la iepurașul de Paște?

S: Probabil că primeam niște dulciuri, dar nu îmi amintesc prea bine. De asta cred că iepurașul are niște datorii neplătite la mine și îl aștept cu niște vacanțe în locuri însorite.

B: La mine acasă nu prea a venit iepurașul de Paște, nu este o tradiție pe care să o fi respectat în copilărie. Mai vine iepurașul la Natalia, dar cu niște cadouri modice: dulciuri și câte o surpriză drăguță. Nu vorbim despre cadouri consistente, nu e chiar Moș Crăciun.

Cine pornește în goana după cadouri la voi în familie?

S: În general, mie și fratelui meu ne place să alergăm după cadoul perfect. Cred că, de fapt, vedem provocarea ca pe un puzzle și încercam să o rezolvăm cât mai elegant, deci asta ne dă entuziasmul și energia.

B: Aș zice că Alecsandra este responsabilă cu cadourile, ideile, fuga asta în general, la noi în familie, ceea ce face ca misiunea mea de a găsi un cadou foarte mișto pentru ea să fie și mai grea. Ea are antrenamentul de a căuta cadouri, la mine e mai dificil, dar întotdeauna am găsit ceva interesant pentru ea. Răspunsul la întrebarea asta este clar Alecsandra, ea este șefa.

Citește și Cum îl cheamă de fapt pe Shurubel. Puțini știu că acesta este numele lui real

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!