Multe dintre animalele existente pe planeta noastră sunt capabile să își arate emoțiile. Pe lângă delfini și cimpanzei, care pot fi chiar și empatici, există un animal care plânge și suferă la fel ca oamenii, fiind și singurul care are această capacitate. Iată care este!
O poveste interesantă spusă de salvatorii unui elefant brutalizat timp de 50 de ani relevă faptul că aceste animale pot plânge cu patos și pot simți sentimente puternice, la fel ca oamenii. Acest lucru s-a petrecut după ce elefantul în cauză, pe nume Raju, a fost salvat, iar în momentul în care i-au fost date jos lanțurile cu care era legat, a plâns de bucurie.
„Echipa a fost de-a dreptul mişcată, atunci când a văzut lacrimi pe obrajii lui Raju. Toţi ştiau, în adâncul sufletului, că el plângea de emoţie că a fost eliberat”, a declarat unul dintre salvatori.
Raju nu este singurul elefant care a plâns într-un moment atât de emoționant. Anul trecut, un pui de elefant a fost suprins în timp ce plânge fără oprire după ce a fost brutalizat și alungat de propria lui mamă. Lacrimine elefanților sunt asociate, la fel ca în cazul oamenilor, cu supărarea și tristețea.
„Unele mamifere pot plânge atunci când nu se mai simt confortabil. Pentru elefanţi, ca şi pentru bebeluşi, plânsul poate o fi o modalitate de eliminare a stresului. Dar, până la urmă, stresul este o emoţie”, a declarat specilistul Marc Bekoff.
Specialiștii au observat și cum reacționează elefanții atunci când cineva drag lor moare. În Africa, rar mai există elefanți care trăiesc până la bătrânețe. Braconierii de fildeș nu îi cruță și îi sacrifică fără milă, astfel că familia elefantului trebuie să se confrunte cu astfel de momente foarte des. Oamenii de știință au observat astfel de momente inedite și au povestit cum se comportă animalele în aceste contexte.
Shifra Goldenberg, doctorand la Universitatea de Stat din Colorado, a urmărit ultimele zile când Victoria, una dintre ultimele femele supraviețuitoare din Rezervația Națională Samburu din nordul Kenyei, a murit din cauze naturale în 2013, cu membrii familiei ei aproape. După câteva săptămâni, Goldenberg a observat cum elefanți din trei familii diferite inspectau oasele elefantului decedat. Momentul a fost imortalizat și pus la dispoziție pentru National Geoghraphic, fiind o completare a cercetărilor privind complexitatea gândirii și comportamentul elefanților în preajma morții.
„Ceea ce făcea familia era interesant, dar ceea ce făceau nerudele ei este, de asemenea, important. Vedeți ancheta lor asupra cadavrului. Vedeți viței trecând pe lângă ei și mirosind. Este uimitor să vezi acest nivel de fascinație. Familia ei era tulburată că nu se trezea. Dar populația mai mare era și ea interesată de moartea ei”, spunea Shifra Goldenberg, descriind imaginile.
Încă este curios răspunsul elefanților la moartea membrilor apropiați. În timp ce alte animale nu manifestă un interes foarte mare pentru cadavrele celor ca ei, elefanții au un adevărat ritual, ba chiar putem spune că țin și doliu în familie. Mai mult decât atât, elefanții sunt capabili să recunoască și să facă diferența între rămășițele de elefanți și cele ale altor mamifere mari.