Știu că sună complet aiurea și s-ar putea chair să par superficială, dar adevărul este că nu poți controla ceea ce simți. Psihologii ne spun că putem controla doar reacțiile noastre. Dar nu știu nici măcar cum să reacționez la gândul că urmează să mă căsătoresc vara aceasta, dar m-am îndrăgostit nebunește de un alt bărbat. Situația în care mă aflu este chiar una disperată.
Viitorul meu soț este un om integru, cel puțin asta am constatat eu, după cinci ani, de când ne cunoaștem. El era student când ne-am cunoscut, mai avea un an și termina facultatea. Dar nu s-a întors la părinții lui, a rămas pentru mine în orașul studenției. Am decis să ne mutăm împreună și să ne căsătorim. Asta s-a și întâmplat, ne-am mutat împreună și am început să facem planurile pentru nuntă.
A mai duratun pic, pentru că au apărut, ba unele, ba altele. Inițial voia să-și găsească un loc de muncă. Apoi am zis să încercăm să ne luăm o locuință, să nu mai plătim chirie. Chiar dacă nu am reușit încă, a rămas în planul nostru, alături de alte proiecte pe care visam să le realizăm împreună.
Eu lucrez la un ONG, unde mă ocup de copii cu anumite deficiențe. Aici am parte de emoții într-o zi, cât pentru un an întreg. Copiii sunt foarte iubitori și, dacă stai puțin mai aproape de ei, o să constați că de fapt noi suntem cei deficienți, pentru că nu putem să vedem lumina din ei.
Părinții lor sunt oameni care au aflat ce-i suferința, unii dinte ei fiind marcați profund de problema copilului lor. Așa l-am întâlnit pe Paul, un bărbat cu 10 ani mai în vârstă decât mine, tatăl unui copil cu astfel de deficiențe. La început, m-am apropiat foarte mult de copil și am lucrat cu el, făcând progrese de la o zi la alta. Paul era cel care venea zilnic să îl aducă și să îl ia acasă.
Într-o zi mi-a spus că se simte foarte recunsocător pentru progresele pe care le face fiul lui și că a observat cât de mult însemn pentru cel mic. Mi-a topit inima când am auzit, apoi mi-a povestit că soția lui a murit din cauza unor probleme de sănătate ce au survenit la naștere. Copilul a fost mai multe minute lipsit de oxigen, motiv pentru care creierul lui a avut de suferit. Unele lucruri probabil că nu le va putea face singur niciodată, dar ar putea, în timp, să câștige o oarecare independență. Cu mult exercițiu, desigur.
Din momentul acela, Paul a început să rămână cu mine în fiecare zi, după program. Am început să mergem în parc, toți trei, iar cel mic se simte grozav. Dacă la început a fost doar atenția pentru cel mic, încet, încet, am început să mă simt atrasă de Paul, să-i înțeleg durerea și să îmi doresc tot mai mult să fiu acolo pentru el.
Am început să avem o relație, iar eu sunt îndrăgostită nebunește de el. Am găsit la el calități despre care nu credeam că mai există la bărbați. Pare un gentelman, genul old school, responsabil, dar în același timp, capabil să facă o femeie să râdă, sau să se simtă iubită și apreciată. El nu e mereu trist din cauza traumei prin care a trecut. O recunoaște, vorbește despre asta, dar nu e copleșit de ea. La urma urmei, au trecut șase ani de când a pierdut-o pe soția lui, a reușit să depășească durerea, chiar dacă va păstra mereu, în sufletul lui, ceva din asta.
Acum este capabil să se bucure de viață. Ba, chiar pare să își dorească asta. Îmi spune mereu că viața e frumoasă, indiferent cu ce vine și că merităm cu toții să ne bucurăm de tot ce primim. Uneori sunt lecții pe care trebuie să le învățăm și să ni le asumăm. Alteori sunt daruri de care trebuie să ne bucurăm, fără să punem întrebări dacă le merităm sau nu.
Între timp, planurile mele de nuntă merg mai departe. Viitorul meu soț nu știe de relația mea cu Paul, el abia așteaptă să fim soț și soție.
Pe de altă parte, eu nu știu ce să fac. Paul începe să-mi spună tot mai des cât de mult mă place și cât de mult și-ar dori să ne facem o viață împreună. Și eu îmi doresc asta, dar cum să opresc acum toate planurile de nuntă? Invitațiile au fost trimise, sala a fost închiriată, rochia e gata în curând.
Nu știu nici cum să-i spun lui Paul că aș vrea să întrerupem relația. Mă gândesc că cel mic va suferi enorm. Sunt într-o situație mai mult decât disperată. Urmează să mă căsătoresc vara aceasta, dar m-am îndrăgostit nebunește de un alt bărbat. Iar la mijloc e și un copil care va suferi enorm din cauza mea.
Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!