Pe 16 septembrie 2000, în urmă cu 22 de ani, se stingea din viață Valeriu (Vali) Sterian, rebelul muzicii folk, una dintre cele mai bune voci ale României. Avea doar 47 de ani. Pe 21 septembrie, ar fi împlinit 70 de ani. Unul dintre foștii lui colegi de scenă, Ducu Bertzi, își amintește cu nostalgie de spiritul lui liber, de felul în care reușea să electrizeze publicul ”Cenaclului Flacăra”: ”Vali a fost un protestatar permanent. Așa a fost mereu, și în comunism și după Revoluție. A rămas neschimbat până în ultima clipă a vieții”, ne-a declarat Ducu Bertzi, în exclusivitate pentru Ego.ro.
Vali Sterian a pierdut lupta cu o boală nemiloasă, în urmă cu 22 de ani, cu doar cinci zile înainte de a împlini 48 de ani. Ducu Bertzi ne-a povestit, în exclusivitate pentru Ego.ro, despre admirația pe care i-a purtat-o, de-a lungul anilor, marelui solist de folk. Au filmat împreună în TVR, dar au fost colegi, ceva vreme, și la ”Cenaclul Flacăra”. Și, ca o mare coincidență, ambii cântăreți s-au născut pe aceeași dată, 21 septembrie, însă în ani diferiți:
”Vali a fost un protestatar permanent. A fost așa mereu, așa era spiritul lui, așa a fost și așa a rămas neschimbat, până în ultima clipă a vieții. Atât el cât și alți soliști folk aveau și cântece hai să le spun de protest. Așa au avut și Victor Socaciu și Vali Sterian. În anii comunismului, însă, toate textele ne erau luate la puricat. De exemplu, la melodia mea, ”M-am îndrăgostit numai de ea”, mi s-a cerut, la înregistrări, să scot de acolo un cuvânt sau două, că cică îndemnam la părăsirea căsniciei. Aveam în text ceva de genul ”Am plecat, mi-am zis sunt liber!”. A trebuit să scot cuvântul ”liber”. Prima variantă, înainte de anii 90, așa e, cenzurată, dar după Revoluție am revenit la varianta integral originală”.
Ducu Bertzi ne-a făcut și alte dezvăluiri din culisele vieții de artist, când muzica folk era ascultată doar la casele de cultură. Acolo era cuibul marilor artiști ai acestui gen muzical tras cumva pe dreapta de regimul comunist.
”Trebuie să vă spun că era un circuit al cântăreților, înainte de Revoluție. De pildă, nu ne lăsau să cântăm la Sala Palatului, nu erau spectacole folk. Noi activam la casele de cultură, acolo se țineau concertele de rock și de folk, acolo cânta și Vali Sterian, era sufletul întâlnirilor cu publicul. În televiziune, ne mai invitau, dar când ne vedeau pe mine și pe Vali cu plete, ne puneau să ne prindem părul la spate, cu agrafe, așa mai păcăleam. Și La Casa Eliad a fost un loc unde ne adunam cu toții, ne serbăm zilele de naștere, apoi tot acolo făceam și spectacolele comemorative și parastasul celor plecați dintre noi, și pe al lui Vali tot acolo l-am organizat. Din păcate, Casa Eliad nu mai funcționează acum în acel format”.
Ducu Bertzi s-a intersectat cu Vali Sterian și la ”Cenaclul Flacăra”, marea manifestare artistică din ”Epoca de Aur”, desfășurată în perioada 1973- 1985, și condusă de poetul Adrian Păunescu:
”Să nu credeți că și-a cumpărat cineva vreo casă din banii de la cenaclu, dar se câștiga bine. Eram plătiți după niște norme clare, Adrian Păunescu ne-a trecut la alte categorii de plată, ca să ne dea mai mulți bani. Erau categoriile solist 1, 2, 3, dar nu eram toți la același preț. Se respecta legea, statele de plată se făceau împreună cu UTC-ul, aveau reglementări clare. A fost și o perioadă în care Adrian Păunescu nu ne mai dădea banii în fiecare seară, pentru că unii îi cheltuiau imediat, așa că îi păstra într-un seif și ne dădea cam de două ori pe lună, ca un salariu. Îți mai luai și câte o amendă. Îl deranja lipsa de punctualitate, dar și neatenția pe scenă.
De exemplu, ne tăia din salariu dacă erai la țigară și nu auzeai când te cheamă pe scenă. Dar ne penaliza cu puțin, atât cât să nu uităm. Adrian Păunescu a amendat și nume mari, care s-au supărat și au plecat. Au plecat, dar dacă erau foarte buni au putut să trăiască și pe picioarele lor. Vali a fost printre primii artiști ai Cenaclului Flacăra, era acolo din 1974, eu am venit în 1979, era foarte iubit de public”, ni s-a mai confesat Ducu Bertzi, în exclusivitate pentru Ego.ro.
Oliver Sterian a ținut enorm la tatăl lui, regretatul solist Vali Sterian, de la care a moștenit și pasiunea pentru muzică:
„Am crescut lângă el 23 de ani. Atât aveam când l-am pierdut. L-am cunoscut când simpatic, când supărăcios sau morocănos, când uimitor de blând, dar întotdeauna un tată bestial. Sunt perfect convins că am avut un noroc fantastic să mă nasc dintr-un tip liber, indiferent de timp, loc, statut sau de regim, cu mintea liberă de aproape orice constrângeri și care a avut un curaj fantastic, uneori chiar tupeu să nu ascundă niciodată neplăcerea pe care i-o provocau fie prostia, fie ipocrizia”, mărturisea Oliver Sterian, toboșarul trupei Voltaj, pentru Jurnalul Național.
De altfel, trupa Voltaj a și lansat, în memoria marelui artist Vali Sterian, un videoclip emoționant:
„Piesa >, aparținând lui Vali Sterian și refăcută de noi, e un proiect emoționant prin prisma faptului că Oliver, toboșarul nostru, este fiul regretatului artist. Am folosit vocea lui Vali, păstrată în studio și lansăm această piesă într-un moment în care considerăm că mesajul ei redevine foarte actual. În același timp, videoclipul piesei este unul inedit, fiind un videoclip de animație. Sperăm că cei care vor asculta această piesă să simtă această emoție specială pe care noi o simțim la fiecare ascultare”, declara Călin Goia, solistul trupei Voltaj. Vali Sterian a fost căsătorit cu Lucia Sterian, psiholog de profesie. A fost un mare artist, cu un repertoriu impresionant. Dintre piesele lui de succes amintim ”Amintiri”, ”Nopți” și ”Vino, Doamne!”.