Ramona Bădescu a reușit să își construiască o carieră atât în România, cât și în Italia, datorită talentului său. Îndrăgita artistă ne-a vorbit, într-un interviu exclusiv Ego.ro, despre legătura pe care a avut-o cu Toto Cutugno, celebrul cântăreț italian care s-a stins din viață la vârsta de 80 de ani după o luptă crâncenă dusă cu o boală nemiloasă, cancerul.
Toto Cutugno s-a stins din viață pe data de 22 august 2023, lăsându-și fanii îndurerați. Ramona Bădescu, care a fost apropiată de artist, a vorbit despre acesta, explicând că a fost o persoană minunată, cu un suflet mare, care i-a cunoscut și părinții. De asemenea, frumoasa artistă a făcut dezvăluiri despre copilăria sa și începutul carierei.
EGO: Cum a venit ideea spectacolelor tale?
Ramona Bădescu: Este o idee mai complexă, nu este un spectacol în sine, este un mesaj! Este un mesaj de cultură. Rumeno, Romano, Ramona: m-am născut în România, pe acest pământ unde mă întorc să extrag esența puterii mele, trăiesc de 33 de ani în Italia, la Roma, unde încerc să duc mesajul de cultură și mă numesc Ramona. Nu vorbe, fapte, spectacol, cultură! Acestea sunt rădăcinile noastre. La Auditorium Parco Della Musica am făcut spectacolul “Pasiune”, acum cu sprijinul Ministerului Culturii, am fost ajutată să aduc în țară acest concept pentru că și aici locuiesc foarte mulți italieni și este nevoie să arătăm cultura italiană. Îi mulțumesc foarte mult doamnei Ministru.(…) Aceasta este cultura, asta trebuie să facem în zilele noastre. Lucrurile celelalte le fac oamenii de politică! Noi, artiștii, ducem cuvântul nostru de muzică și de artă în lume.
EGO: Pe lângă faptul că ești talentată, ești și foarte frumoasă. De-a lungul timpului, chiar putem să spunem că ai fost clasată ca un sex-simbol. Te-a ajutat acest lucru sau te-ai confruntat cu răutăți?
Ramona Bădescu: Când eram mică, pe la 17-18 ani, când făceam duș închideam lumina pentru că nu voiam să mă uit la mine! Eram grăsuță, dolofană, rotundă la față, anonimă, nu mă plăceam, nu aveam nimic! Dar aveam în suflet și în ochi zâmbet, bucurie, bunătate, dăruire. Încet, încet, această lumină a pătruns și în interiorul meu, cu muncă, cu sfaturi, cu alimentație, cu viață, cu momente bune, chiar și cu momente grele! Am reușit să mă transform și dintr-o lebădă să devin o principesă! A fost un parcurs de-a lungul acestor 50 de ani și cred că este și un mod de a le sfătui pe tinerele din ziua de astăzi. Modele mele în viață au fost Sophia Loren, Claudia Cardinale. M-am ghidat și m-am uitat la ele. Nu vreau să spun că în ziua de astăzi fetele nu au idealuri sau pe cineva cu experiență, cu eleganță, dar, din păcate, prin intermediul mediului online, a influențelor și a multor persoane care se nasc de la o zi la alta, cred că tinerele au nevoie să știe la cine să se uite!
EGO: Când ai devenit cunoscută, cum a fost? A existat o presiune, te-ai speriat de celebritate sau ai îmbrățișat tot ce ți se întâmplă?
Ramona Bădescu: Era inconștiența vârstei! Am devenit cunoscută la 4 ani și jumătate, cu exact 50 de ani în urmă. Acum am aproape 55, îi fac în luna aceasta! Era inconștiența vârstei, fiorul pasiunii care se năștea încet în sufletul meu, publicul care mă aplauda, tatăl meu care m-a susținut și mi-a făcut prima melodie. Ulterior, am fost la stadion când Oblemenco a făcut ca Universitatea să intre în A și, la 12 noaptea, bunicul meu voia să meargă să mănânce. Îi ziceam: “Bibi, lasă-mă, nu vezi că trece lumea și că mă recunoaște?”. A fost “Steaua fără nume”, Mamaia, “Robotul”, “Cine se teme de crocodil”. Au fost spectacole în care eram cu Amza Pellea, Toma Caragiu. Vorbim de o viață trăită, de o viață pe scenă de mică! Am mâncat scena, am ajuns în Italia, am avut posibilitatea să lucrez acolo, am ajuns în America, apoi am cunoscut-o pe Anna Strasberg, am stat la ea în casă o săptămână! O viață în 50 de ani plină de emoții și, pe zi ce trece, încă o creștere, încă o devorare a scenei, o pasiune care ajunge la pasiunile pe care le-am avut! Vreau să povestesc pasiunile mele!
EGO: Nu a fost, totuși, grea, plecarea în Italia?
Ramona Bădescu: Niciodată nu m-am desprins de România, întotdeauna am trăit și aici, dar și acolo!
EGO: Ai cunoscut o mulțime de staruri. Din păcate, unele nu mai sunt printre noi astăzi. Vreau să discutăm și despre dispariția lui Toto Cutugno, căci ai fost acolo, lângă el. Mă gândesc că te-a afectat ceva mai mult.
Ramona Bădescu: Am fost acolo, lângă el, el a fost acasă la mine! Țin minte că am cântat la pian cu el. Am avut emoții extraordinar de mari, cred că s-a întâmplat acum 20 de ani, a fost în Craiova. L-am cunoscut foarte bine, părinții mei l-au cunoscut pe Toto. Era o prietenie enormă. Toto nu doar că era un simbol, un italiano vero, dar era și un om deosebit, un suflet deosebit, un prieten drag, un om simplu, de puține cuvinte, dar de fapte mari! Lipsește mult, lipsește Italiei, lipsește României! A trăit o viață plină de recunoștință pentru că publicul l-a iubit! Asta este important! Mulți artiști sunt recunoscuți după. El a trăit în marea recunoștință a publicului și s-a ars pentru publicul care l-a iubit! Există în continuare prin muzica și prin arta lui pentru că toți o să ne ducem mai devreme sau mai târziu! Dar artiștii au marea menire de a putea lăsa ceva în urma lor, un disc, un discurs, un monolog, o emoție sau o pasiune!
Video: Mihai Robu