Versurile pe care Mihai Eminescu i le-a dedicat mamei sale Raluca Eminovici. Cât de mult a iubit-o poetul și cât de chinuită a fost cea care i-a dat viață

Raluca Eminovici, mama marelui poet Mihai Eminescu, a fost o figură centrală în viața acestuia. Poetul nutrea o afecțiune deosebită pentru cea care i-a dat viață, legătura dintre cei doi fiind marcată de profunde emoții și respect. În poeziile sale, Eminescu a imortalizat dragostea și dorul pentru mama sa, exprimându-și durerea pricinuită de pierderea acesteia.

Cine a fost Raluca Eminovici, mama poetului

Raluca Eminovici, născută Iurașcu, a venit pe lume în anul 1816, într-o familie de mici boieri din Joldești, județul Botoșani. Era fiica stolnicului Vasile Iurașcu și a Paraschivei Donțu, descendenta unui cazac pribeag. Raluca a moștenit de la părinți nu doar rangul nobil, ci și o fire sensibilă și visătoare, trăsături care i-au influențat profund pe copiii săi, în special pe Mihai.

În 1840, Raluca s-a căsătorit cu căminarul Gheorghe Eminovici, un bărbat autoritar și practic, a cărui personalitate contrasta puternic cu firea ei delicată. Viața conjugală a fost dificilă, marcată de umilințe și violență. Cu toate acestea, Raluca și-a găsit alinarea în credința religioasă și în grija pentru cei 11 copii ai săi, dintre care doar șapte au supraviețuit.

„Obscură și trudită într-o casă plină de copii”, cum o descria criticul literar George Călinescu, Raluca a fost o mamă devotată, dedicată familiei sale. A construit o biserică de lemn la Ipotești, din banii săi de zestre, și s-a refugiat adesea în rugăciune, găsind în credință un sprijin în fața dificultăților cotidiene.

Știi ce este gamofobia? Iată motivul pentru care oamenii fug de căsătorie

Problema angajamentului în relații, cunoscută sub numele de gamofobie, reprezintă o realitate dificilă pentru multe persoane, indiferent de vârstă sau gen. Deși mulți dintre cei…

Fii un șef pe care colegii îl respectă! Iată ce trebuie să faci!

A fi un lider respectat este mai mult decât a deține o funcție sau a da ordine. Este despre influență, empatie și capacitatea de a…

Dragostea lui Eminescu pentru mama sa

Mihai Eminescu a moștenit de la mama sa nu doar firea visătoare, ci și aplecarea spre literatură, natură și meditație. Raluca i-a insuflat poetului pasiunea pentru povești, folclor și contemplarea lumii, punând bazele universului său poetic. De altfel, ea a fost figura parentală cu care poetul a avut cea mai strânsă legătură, protejându-l și susținându-l în copilărie.

Moartea Ralucăi în 1876, când Eminescu avea doar 26 de ani, a fost o lovitură devastatoare pentru poet. Tragedia l-a inspirat să compună versuri sfâșietoare, care reflectă intensitatea legăturii lor și dorul nemărginit. Printre cele mai cunoscute poezii dedicate mamei sale se numără „O, mamă…” și fragmente emoționante din alte scrieri.

Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau râu

Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu;

Nu stiam ce-i cu mine și cum pot să rămân

În lume-atât de singur și-atâta de străin,

Si inima-mi se strânse și viața-mi sta în gât

Dar ca de-a ta iubire tot nu am plâns atât.

Într-unul dintre aceste fragmente, Eminescu își descrie durerea astfel:

„Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă

Și rătăcit la minte strigat-am: unde ești, mamă?

Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau râu 

Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu…”

Poezia „O, mamă…” – un omagiu emoționant

Într-un decor de toamnă târzie, printre salcâmii din cimitirul de la Ipotești, Mihai Eminescu medita la pierderea mamei sale și la fragilitatea existenței. Poezia „O, mamă…” publicată în 1883, este o mărturie a dorinței arzătoare a poetului de a se reuni cu mama sa. Versurile sunt pătrunse de melancolie și exprimă un amestec de iubire, dor și resemnare:

„Deasupra criptei negre a sfântului mormânt

Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt,

Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău…

Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.”

Această poezie reflectă nu doar iubirea pentru mamă, ci și dorința poetului de a găsi alinare în amintirea ei și în natură, un leitmotiv recurent în opera sa.

Moștenirea emoțională a unei legături de neînlocuit

Raluca Eminovici a fost o sursă de inspirație constantă pentru Mihai Eminescu, o figură centrală în viața și creația sa. Afecțiunea profundă a poetului față de mama sa rămâne înscrisă în istorie prin versurile sale nemuritoare, în care iubirea maternă este ridicată la rang de sacralitate.

Pentru Eminescu, pierderea mamei a însemnat nu doar o suferință personală imensă, ci și un catalizator pentru exprimarea unora dintre cele mai profunde trăiri umane, transmise generațiilor următoare prin poezie.

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!