Actrița Anca Pandrea, văduva lui Iurie Darie, avea odinioară casa plină de musafiri. Era mare veselie la petrecerile care țineau până-n zori. Însă, acum, nimeni nu îi mai bate la poartă. Problemele de sănătate au fost testul prieteniei. Oamenii s-au cernut. Singurul care s-a dovedit a fi un camarad de cursă lungă este Victor Yila, actor în ”Vouă”, dar și profesor universitar la Facultatea de Construcții. Victor ne-a oferit un interviu, în exclusivitate pentru Ego.ro, în care ne-a povestit despre legătura de suflet cu Anca Pandrea, căreia îi este un real sprijin, la bătrânețe.
Anca Pandrea se confruntă pe zi ce trece cu tot mai multe probleme de sănătate. Dar, în lupta cu boala pulmonară, dar și cu alte afecțiuni, este sprijinită de prietenul ei, Victor Yila, din Grupul ”Vouă”. Acesta este, de altfel, singurul care nu a abandonat-o, după cum avea să ne declare chiar actorul, în exclusivitate pentru Ego.ro.
”Mă ocup de Anca întru totul, de la a mă asigura că zilnic are mâncare gătită pe masă, până la a-i face cumpărăturile. Eu îi negociez totul, și cu femeia care vine să îi gătească. În rest, toți au abandonat-o. Când ai multe necazuri, lumea se mai distanțează, ea are și probleme financiare”.
Victor o însoțește adesea și la spital: ”La orice oră din zi și din noapte primesc telefon de la Anca o ajut. Cu mașina fac până la ea cam 10-15 minute, atât face și Ambulanța. Aș putea spune: ”Sunt Victor Yila, salvatorul de la Salvarea București!”. În noaptea în care a leșinat în casă, am însoțit-o la spital, am stat la Urgență până la ora 4.00, alături de ea!”.
Victor Yila face dezvăluiri cutremurătoare, în exclusivitate pentru Ego.ro.
”Toți prietenii au părăsit-o pentru că Anca nu a dorit să le lase casa moștenire. Mulți dansau în jurul ei, ca să le lase casa. Dar, lucrurile sunt clare. Anca Pandrea o donează statului. Va fi fi muzeu, așa că cine o ajută să o ajute de drag, că nu primește nimic recompensă. Așa, nici eu nu mai pot fi acuzat că îi vreau casa. O ajut omenește, d-aia m-am băgat, fără interese obscure”.
Victor Yila ne-a mai povestit și despre frumoasa prietenie care l-a legat de Iurie Darie, actorul care l-a ajutat la debutul lui pe scenă.
”Iura m-a primit la Teatrul de Comedie. Atunci, toți actorii tineri eram aruncați într-o cabină comună. Eu eram cam slăbănog, stăteam într-un colț, iar Iura mi-a zis: ”Ia vino cu mine în cabina numărul 2”. M-a luat lângă el. Eu nu pot uita asta. În cultura mea, așa se face pentru un gest important. Mi-a întins o mână de ajutor. Am fost prieten bun cu Iurie Darie. Dar, fiul lui, Ducu Darie, credea că îl ajut ca să moștenesc totul. Dar nu aveam ce, că lui îi dăduse casa din București, pe care o închiria cu 4.000 de dolari americanilor, și nici ”La mulți ani!” nu îi spunea lui Iura, de banii aceia. Nu-și vorbeau”.
Actorul Victor Yila, născut în Congo și crescut în Franța, este recunoscător României, pentru ceea ce este azi, actor de succes și profesor respectat.
”De fapt, România mi-a dat de toate. În altă țară n-aș fi realizat atâtea. Sunt copil crescut în Franța, dacă aș fi rămas acolo azi aș fi fost un zero barat, un ingineraș de duzină. Aici, la București, mă oprește lumea pe stradă, pentru autografe. Actorii devin proprietatea oamenilor, este plăcut de chinuitor. Sunt cântăreț, actor, profesor universitar, joc în echipa naționala de fotbal a artiștilor, deci n-ai nicio șansă să mă uiți”.
Actorul și-a amintit ce s-a întâmplat în urmă cu doi ani și jumătate, la înmormântarea lui Ducu Darie, fiul lui Iura.
”A fost o înmormântare pe care nu prea am înțeles-o, poate aceasta este mentalitatea la români. Prietenii erau triști, rudele, nu prea. Fiul lui Ducu stătea cam la 50 de metri distanță, părea doar un spectator! La un moment dat, eu mi-am pus problema dacă nu cumva asta este cultura românească și nu știu eu”.
Victor este catolic, dar, duminică, se va afla la Piatra-Neamț, în vizită la socrii lui. Însă, înainte de a pleca, are grijă ca Ancăi să nu îi lipsească nimic de pe masa de Paște.
”Am făcut comandă pentru niște pulpe mari de miel, am plătit femeia care va găti. S-au mai comandat pască și cozonac, trebuie să le ridic. Noi, în Congo, suntem catolici, am sărbătorit duminica trecută Paștele Catolic, sâmbătă seară am fost la Catedrală, am luat lumină”, ni s-a mai confesat Victor Yila, pentru Ego.ro