Când ne-am căsătorit, nici prin cap nu mi-ar fi trecut că o să ajung ani mai târziu să mă gândesc la despărțire. La noi în familie divorțul este un cuvânt care nu se pomenește, prin urmare cum aș putea să-l iau eu în calcul când știu ce reacții vor fi. Cu toate astea, nici măcar nu mi-ar păsa de ce spun unii și alții. Alta e problema mea. Vreau să divorțez, dar am un copil de șapte ani și nu vreau să simtă lipsa tatălui.
O căsnicie fără eforturi nu se poate, așa am auzit mereu vorbindu-se la mine în familie. Și exact asta am început să trăiesc și eu de mai bine de doi ani, când lucrurile s-au schimbat radical între noi.
Sigur, într-o relație intervine monotonia, ispite sunt la tot pasul, dar aceste eforturi de a menține căminul închegat ar trebui să existe din partea ambilor parteneri. Pentru că eu am obosit să fac totul singură, să mă mint că e ceva trecător și că situația dintre noi va reveni cum era. Asta este doar o iluzie.
Nu neg, am fost foarte fericiți împreună, ne-am căsătorit în urmă cu opt ani după o relație de trei ani. Și am făcut acest pas din iubire, nu am fost forțați de nimeni. Pur și simplu așa am simțit. Multă vreme am fost îndrăgostiți, ne-am tratat cu respect și înțelegere, dar acum nu mai e așa. Iar eu în prezent am ajuns să trăiesc cu firimiturile de fericire din trecut. Așa mă mulțumesc, cu amintirile pe care noi le-am creat și ne-au adus fericire, dar care la urma urmei sunt niște amintiri. În prezent, e multă răceală între noi.
Mai exact de doi ani de zile, de când am descoperit că el are o amantă. I-am găsit mesajele pe telefon cu colega de la muncă. Nu, nu i-am povestit nimic de ele, am vrut să văd ce curs urmează și în ce stadiu sunt de fapt. Și așa am putut să-i surprind la o întâlnire, la o benzinărie din afara orașului, unde se sărutau.
A fost atât de dezamăgitor pentru mine, încât în acea zi nu am putut să dau ochii cu el și m-am dus la mama. Nu i-am spus niciodată că știu de povestea lui de amor cu colega de muncă și am urmărit în timp ce se întâmplă între ei. Așa am descoperit că el i-a cumpărat un lanț din aur foarte scump și că a dus-o un weekend la Roma, când mie îmi spunea că e într-un teambuilding cu colegii de la muncă.
Comportamentul lui față de noi s-a schimbat enorm, având în vedere că serviciul și relația cu amanta îi ocupă destul de mult timp. Nici pentru băiatul nostru nu mai are timp, nu mai ajunge la antrenamentele lui de fotbal sau la ședintele cu părinții.
Îmi spune mereu să merg eu pentru că el se simte foarte obosit. Îmi dau seama că celelalte activități pe care le are îl țin ocupat, dar până la urmă are un copil și trebuie să aibă grijă de el, chiar dacă de mine a uitat total. Dacă aș fi fost doar eu cu el, sigur despărțirea s-ar fi produs între noi până acum. Sincer, vreau să divorțez, dar am un copil și îmi e teamă ca peste ani băiatul să nu-mi reproșeze că din cauza mea el a crescut într-o familie cu părinți separați.
Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!